In căutarea fericirii

Capitolul 5

Adam POV.

Soarele a răsărit, iar eu, mofturos, ca de obicei, reușesc până la urmă să mă ridic din pat. Bella a adormit aseară pe canapea, așa că am dus-o în brațe până în camera ei. Eu am dormit pe canapeaua din sufragerie. Înainte de a pleca, gândul de a-i transmite un mesaj printr-o scrisoare nu mă lasă. Până la urmă ajung să scriu scrisoarea. După ce termin îmi iau cheile de la mașină și ies din casă.

Bella POV.

-Mhmmmm... Am dormit așa bineeee. Dar cum am ajuns în camera mea? Adam.. Adam?? Țip, ma ridic din pat și îl caut prin toată casa. Nu este. Probabil a plecat imediat aseară. În fine.

Stomacul meu clar așteaptă sa ma duc la masă asa ca îmi fac singură o omletă și strâng apoi.

Părinții nu sunt acasă, oare unde mai sunt și acum? Pun mâna pe telefon, dar imediat sunt oprită când observ un plic pe măsuța din sufragerie.
Mă duc rapid spre bilețel.
Mâinile mele tremurânde reușesc să deschidă plicul.

,, Dragul meu îngeraș,

Deja îmi este foarte dor de tine, ne-am distrat foarte tare aseară și mi-ar plăcea sa ne continuăm distracția astăzi. Te aștept în fața casei tale la 1 p.m.

        Cu drag, scumpul tău partener de distracții "

Dacă chiar crede ca o sa vin, se înșală. Nu am ce căuta undeva unde este și el. Sper sa își ia gândul.

peste 2 ore

O bătaie în ușă se aude

Deschid ușa și am surpriza să îl văd pe Adam

-Ai uitat ceva?

-Da, pe tine. De ce nu ești îmbrăcată? Nu ai citit scrisoarea?

Eu încep să rad și îl sfidez.

-Chiar credeai că totul e după cum vrei tu?

-Uneori, da.

Încerc să îi închid ușa, dar ușa este oprita de piciorul lui.

-Dă-mi măcar o șansă! O să vezi că o să te distrezi. Am un plan și sunt sigur că o să îți placa! începe să zâmbească și îmi dau seama că face asta numai pentru că știe că nu pot rezista zâmbetului său.

-Mă mai gândesc, acum, la revedere!
Dau încă o dată să închid, dar de data aceasta sunt luată pe sus de către Adam și dusa în camera mea. Mă pune pe pat și se îndreaptă spre dulapul meu.

-Hei, nu ai voie să umbli acolo!

Scoate o rochiță roșie până la genunchi și un pulover.

-Puloverul în caz că se face frig diseară.

-Nu am de gând să stau cu tine mai mult de 1 oră, sper că m-am făcut înțeleasă.

-Niciodată nu reușești să mă faci să te înțeleg . Acum hai să mergem. îmi apucă mâna, dar mi-o retrag imediat și merg înaintea lui.

Ieșim din casă și îmi iau cheile de rezervă de la casă.
Adam îmi deschide portiera mașinii lui, iar eu urc bosumflata.

De ce nu vrea să mă lase în pace? Unde are de gând să mă mai ducă de data asta?
Mergem de 15 minute încontinuu și niciunul nu vorbește așa că deschid radioul. Melodia lui G-Eazy îmi bucură urechile și mă declar mulțumită că m-am urcat în mașina asta blestemată.

Adam virează la dreapta și observ că ne îndreptăm spre parcul de distracții. Wowww. Clarrrrr o să mă dau în toate mașinuțele și caruselele.