a c o l o

o

   Luminile erau stinse, ar fi trebuit să îi fi trezit celelalte simțuri, dar se simțea pierdut.

   Muzica era încă vibrantă, ca și cum i-ar fi pompat prin vene, dar inima i se oprise.

   O luase razna. Era amețit. Totul se învârtea cu el, simțea cum avea să cadă, și poate avea să îl ia cu el și pe tânărul ce îi ținea mâna, pe podeaua acoperită de covorul cu tentă roșiatică pe care îl călca în picioare. Reușea să distingă câte ceva. Cum ar fi mirosul.

   Mirosea, în mod ciudat, a lavandă. Și era convins că nu așa ar fi trebuit să miroasă un hol de la etajul superior al clubului unde era. Holul ce conducea la mai multe camere. Holul ce era ca un portal spre lumea sexului și a viciilor. Și simțea nevoia să își aprindă o țigară. Să tragă cu putere. Să lase fumul să îl invadeze și să îi întunece ființa. Și să îi acopere nasul pentru a nu mai reuși să miroasă lavanda aia blestemată.

   Yoongi mirosea a lavandă, și îi făcea plăcere să își afunde nasul în scobitura gâtului lui și să îl miroasă. Îl calma. În zilele reci de iarnă în care se țineau în brațe pe sub pătură și își șopteau nimicuri dulci. În nopțile fierbinți de vară în care îmbrățișările lor erau piele pe piele și transpirația îi acoperea pe amândoi, iar șoaptele lor erau acum păcătoase și pline de gemete și chițăituri.

   Mirosul ăla de lavandă pe care Hoseok ar fi dorit să și-l scoată din întreaga esență și să nu mai dea de el din nou, dar era acolo, pe holul ăla, cu un străin de mână, și îl mirosea pe Yoongi. Îl dorea pe Yoongi.

   Îl dorea pe Yoongi până și atunci când l-a penetrat pe acel băiat, când se mișca cu putere în el, disperat să se elibereze de tensiune. Când unghiile și degetele sale și buzele și dinții săi își lăsau amprentele asupra pielii delicate și prea albe. Își amintea cum obișnuia să facă cu Yoongi, cum acesta îl lăsa să îi atingă fiecare centimetru de piele, și să îl dezmierde. Și băiatul ăsta îl lăsa pe Hoseok. Dar la ce bun dacă acolo nu era Yoongi.