a c o l o

l

   Dacă Yoongi l-ar fi văzut, ar fi fost dezamăgit. Dar Yoongi nu mai era. Era doar Hoseok ce își încerca mâna la cărți, cu un pahar de wiskey în stânga lui și un alt tip pe piciorul lui drept, la fel de slab și firav ca și ceilalți, cu același tip de cămașă albă din pânză ce stătea să îi alunece de pe umeri, descheiată. Iar singurul lucru ce l-a oprit pe Hoseok din a abandona cărțile și a îl lua pe băiat de talie atunci când i-a simțit fundul descoperit pe piciorul lui fu miza destul de mare pe care o puse în joc.

   Din când în când, mâna lui liberă mai explora partea din față a chiloților cu ață roz, sau părul vopsit blond, înșfăcându-l și zdrobindu-și buzele de ale sale de fiecare dată când dădea de o carte bună.

   -Deci?

   Tipul din fața lui Hoseok, bărbatul acela cocoșat și bătrân ce își privea propriile cărți ursuz, tot încerca să îl intimideze, să îl grăbească. Dar dacă ar fi știut el câte pahare 'de încurajare' băuse Hoseok înainte de a se așeza la masă, s-ar fi lăsat păgubaș. Pentru că Hoseok nu era nici pe departe speriat.

   În schimb, rânji atunci când își privi cărțile. Trei cărți de 10 și doi ași. Fusese o alegere înțeleaptă să schimbe K-ul și 5-ul la început. Iar mâna lui se repezi după pahar și îl dădu pe gât înainte să arunce cărțile pe masă, desfăcute, și să strige satisfăcut 'full house'.

   Cei cinci bărbați cu care mai juca lăsară gemete și mormăituri nemulțumite. Înjurau. Își aruncau cărțile pe masă.

   Iar Hoseok începu să râdă și se întinse pentru a trage jetoanele puse la bătaie către sine. Se simțea bine. Câștigător. 

   -Felicitări!

   Băiatul ce aproape căzu de pe piciorul lui atunci când se mișcă îl apucă de gât și îl trase spre sine pentru a îi oferi un sărut. Cu gurile deschise, limbile la bătaie, dar sărutul era platonic, fără intenția de a continua ceva mai târziu.

   -Altă mână, altă mână?

   -Nenorocitul mi-a luat toți banii!

   -E de noroc, amice, rânji Hoseok. Ai cărți bune sau n-ai cărți bune. Tu n-ai. Îmi mai aduci un pahar, dulceață?

   Îi făcu cu ochiul înainte să se ridice de pe el și să îi aducă un pahar. Apoi încă unul. Și încă unul. Și Hoseok renunță la cărți, pentru că se plictisi, și sfârși prin a merge acasă pe jos, pentru a se trezi.