Sunt prea multe umbre ce poartã cu ele
Suflete goale sau caractere mizere...
Ne pierdem zilnic printre feţe întunecate,
Greu descoperim, astãzi, persoane-adevãrate...
Privirile-s reci, de oameni nu le pasã,
Judecãm omul dupã statut social sau rasă,
Manifest pentru toate, deși suntem multe,
Caractere înghețate, mizere şi pierdute...
Şi nu mã miră faptul cã avem speranțã
Într-un Dumnezeu ce emană ignoranțã,
Suntem rãtãciți, pierduți în infern,
Suntem actori într-un film etern...
Şi nimeni şi nimic nu ne emoționeazã,
În-afara banilor nimic nu mai conteazã,
Dar totuși continuã s-aparã vremuri grele
Şi lumea asta-i plinã de caractere mizere...
CITEȘTI
A fost odată...
PoésieAm cuprins tot ce a fost mai bun în mine, tot ceea ce am trăit, am văzut, am simțit sau am gândit în momentele cheie din viața mea și a celor din jurul meu... Iubirea, drama, dragostea, eșecul, greutatea de a spune câteva cuvinte atunci când ar fi n...
