You changed me , don't forget.

Cap 5 . Prietenii.

Prietenii.. Stau si ma gandesc si realizez ca , cunosc atata lumea , si cica am atatia prieteni . Dar am macar unul  adevarat?

        Cum ai reactiona daca , dupa o prietenie de 5 ani , una din cele mai bune prietene ale tale sa-ti spuna defapt ca nu te suporta? Ca esti un nimeni si ca o dezgusta persoana ta? Parca ceva in tine se rupe , se sparge in mii si mii de bucatele. 

De ce oamenii sunt atat de cruzi , atat de nemilosi si nu se gandesc si la sentimentele altora? De ce un baiat nu poate accepta faptul ca poate tu vrei sa-ti fie doar un prieten foarte apropiat nu iubit , iar in felul asta il pierzi de tot?! De ce pierdem atat de usor o persoana?

        Prietenii adevarati au ajuns sa fie mai rari decat orice alceva . Nimanui nu-i mai pasa de nimeni , toti sunt pe interes si vor doar sa-si obtina scopul lor. Atunci apare frica . Atunci afara frica de a nu pierde si persoanele putine ramase in viata ta. Atunci apare frica de a nu o da iarasi in bara , de a nu te pacalii iar singur si frica de a nu reusii sa-i dezvalui adevarata fata. De ce nu se pot rezolva problemele legate de mine , vorbind cu mine , nu despre mine cu altii? De ce nu isi poare arata o persoana adevarata fata din prima , fara a fii nevoita sa-si ia o alta infatisare doar pentru a te face sa suferi.

Oamenii sunt complicati , diferiti si tot odata imposibil de descifrat. Un singur cuvant , poate ranii mai mult decat o mie de fapte . Dar cui ii pasa? Pe cine intereseaza? PE NIMENI!  Increderea , atat de greu de castigat si atat de usor de piedut. Fiecare lupta pierduta cu viata m-a intarit , ma face sa fiu acea persoana puternica gata sa reziste la orice dar gata sa te injunghie cand e nevoie. Tu m-ai creeat , tu m-ai intarit , prin cruzimea si indiferenta ta. Tie trebuie sa-ti multumesc ca m-ai trezit la realitate, ca m-ai facut mai puternica si mi-ai deschis ochii. Dar stii ce? Nu meriti nici sa te salut!

Cine e aceasta persoana?  Ea e Bey . Persoana care nu am crezut ca ma poate dezamagii cat de putin , a reusit prin doar cateva secunde sa ma distruga . Totul a inceput in generala in clasa a 7-a cand s-a mutat  in clasa cu mine. Oh, era o ciudata pe atunci dar asa e si acum . Pana la urma , de ce imi bat capul cu ea? Mai bine continui cu minunata blonda care , nu a inteles ca Chris e al meu . 

Si totusi? Cat tupeu sa aiba sa-mi trimita in aceeasi zi cerere de prietenie pe Facebook? Adica , totusi?! Cat de cretina sa fii?! Ma rog , hai sa-i dau accept , sa ma distrez umpic.

*peste doua minute , primesc un nou mesaj* : - Buna , ce faci?

De la cine oare e? "Carly si atat"

-Bine scumpa , dar tu? 

-Uite , vroiam sa-ti spun ca-mi pare foarte rau pentru ce s-a intamplat intre mine si Chris . Nu el a vrut . Stiam ca trebuia sa apari atunci asa ca am fost la el si l-am sarutat special pentru a vedea tu.

*ia stai asa , adica cum? ce? de ce? doamne imi vine sa o omor!!!*

-Fetito , nu stii cu cine te-ai pus si se pare ca vrei probleme din prima saptamana de liceu si nu va iesii frumos pentru tine . *deci nu o amenint ca sa fie clar , e doar o promisiune*

-Hahaha , ce amuzanta esti tu . Chiar nu vad ce vede Chris la tine .

*fata asta chiar vrea bataie? are 15 ani si-mi comenteaza mie? O pot face masa de cafea iar ea are tupeul sa-mi comenteze mie..*

Ma pregateam sa-i scriu un intreg roman cu multe promisiuni si cuvinte frumoase dar a iesit . Ah , dar lasa , vine ziua de maine, va vedea scumpa de ea.