You changed me , don't forget.

Cap 6 . Dezamagiri.

        Ai fost vreodata dezamagit de o persoana incat sa-ti pierzi increderea in toti si sa nu mai poti crede in nimic? De ce e asa greu sa aflii adevarul?  Nu stiu ce e cu mine , nu stiu ce gandesc , ce simt , ce vreau si mai ales cine sunt cu adevarat?

        De multe ori o simpla tigara ma ajuta sa-mi descarc sufletul , sa incerc sa ma calmez si sa aflu ce e cu mine. Nimeni nu ma intelege , mai ales eu . Dar de ce? Nu am decat 17 ani ; de ce viata imi pune atatea piedici de la o varsta atat de frageda? Te gandesti probabil ca , problemele cu iubitul si scoala ca fac sa dramatizez atat . Dar daca te inseli? Daca pe mine certurile zilnice cu mama si cu tata , presiunea pusa asupra mea si problemele din sufletul ma termina incet dar sigur?

        Vreau sa ma fac remarcata in viata , vreau sa fiu capabila sa fac ceva cu viata mea , nu vreau sa fiu un simplu pion pe o tabla de sah , vreau sa fiu ceva mai mult , ceva  ce unii n-au curajul nici sa viseze , dar eu vreau sa obtin. Oare e posibil sa ma fac remarcata in viata asta cu ceva special? Nu vreau sa devin o simpla curva care e stiuta de tot orasul ca o persoana penibila , jalnica ce vrea doar bani . Totusi , de ce oamenii sustin ca banii nu aduc fericirea?  Poate sunt inca un copil si vad lucrurile diferit de o persoana cu o gandire mai matura dar nu cred ca exista cineva in lumea asta care sa se planga ca are prea multi bani , care sa fie trist deoarece are bani . Intradevar , nu banii sunt tot ceea ce conteaza , dar prieteni adevarati poti avea chiar daca ai bani , dragostea o poti intalnii , chiar daca e frica de a nu fii folosit . 

        Suntem intr-o cautare continua a fericirii , dar ea nu trebuie cautata , trebuie creata. Pana si cel mai simplu si banal lucru  te poate face sa zambesti daca vrei cu adevarat . 

    Tigara peste tigara , cu fiecare fum tras realizez cat de masochista sunt , cat rau imi fac singura si totusi nu incetez. De ce ne chinuim singuri? De ce ne creem iluzii si vrem sa credem ca viciile ne fac mai fericiti? Ne facem rau cu mana noastra , suntem constienti si totusi nu incetam . 

O noua zi incepe iar rutina zilnica nu lipseste. Am nevoie de o imbratisare , am nevoie de mama , sa ma inteleaga , sustina si sa-mi fie alatari. E ora 9.  Gandurile nu-mi dau pace , iar o stare de vinovatie si tristete ma apasa , dar nu stiu de ce.  Doar ea ma poate ajuta , doar mama .

*lasa orgoliul , incearca sa-i dai o sansa , incearca sa vorbesti cu ea , nu o sa te dezamagesca*

Doar asta am in cap si totusi imi e frica . Cu lacrimi in ochi ma duc in camera mamei . Tata e deja la munca . Off , ce face lipsa banilor . Pentru mine si pentru mama sta si se chinuie cate 12 ore la munca si-si distruge sanatatea . Doarme . Ma duc langa ea in pat si o privesc. Stiu ca am dezamagit-o de atatea ori . Stiu ca nu mai sunt fata care eram la inceputul liceului. Anturajul m-a schimbat , am ajuns sa fiu persoana pe care propria mama nu o mai recunoaste. Dupa cateva minute se trezeste:

-Buna dimineata! ii spun eu cu lacrimi in ochi.

-Neata , ce e , ce ai patit? 

-Mami , te iubesc mult sa stii.

Era foarte confuza , nu stia ce se intampla cu mine . I-am povestiti tot legat de Chris , legat de ce simt. 

-Du-te si vorbeste cu el , da-i o sansa sa-ti spuna exact ce s-a intamplat. Fii atenta la el , priveste-l in ochi si iti vei da seama daca te minte sau nu . Si totusi domnisoara , iarasi ai fumat? 

-Nuu , nu am fumat tocmai m-am trezit ; ii spun eu stergandu-mi lacrimile si incercand sa ma stapanesc din a zambii

-Vezi , tu ai pretentia sa nu fii mintita de oamenii din jurul tau dar tu , totusi minti. Scumpa mea , ce tie nu-ti place altuia nu-i face. 

-Te iubesc mult. 

Off , mereu ma simt mai eliberata dupa ce vorbesc cu ea. Ma rog , atunci cand e in toane bune , caci de multe ori o enervez fara sa vreau si saraca nu mai suporta. 

Dimineata trece repede , ma pregatesc de scoala si plec. Trebuie sa ma intalnesc cu Chris cu o ora inainte de a incepe orele . Off , e deja in parc. O  stare de tristete si de dezamagire ma cuprinde.

-Buna frumoaso , ce faci? [ ma intreaba el in timp ce incearca sa ma ia in brate]

-Am venit pentru a-mi explica ce e cu aia . Vreau doar adevarul , te rog.

-O stiu de ceva timp , am tot vorbit pe facebook si m-a vazut la scoala . Stateam cu ea de vorba pana ai aparut tu , atunci m-a sarutat . Nu stiam ce se intampla , nu ma asteptam la una ca asta. Scuze . 

Nu stiu ce sa mai cred! Il privesc in ochi si sunt foarte confuza . Nu stiu daca ma minte sau nu . Totusi sufletul meu vrea sa-l creada , pentru a fii fericita. Totusi , ce ar fii sa ma joc putin cu el?

-Stii , mai bine am fii doar prieteni si asa  poti fii cu cate blonde vrei .

Privirea lui imi inspira satisfactie , totusi nu stiu de ce. Il vad si-mi dau seama ca e trist . Stam o ora pe banca mai mult tacand . Niciunul nu mai are curajul sa mai spuna ceva , poate e degeaba. Timpul trece si trebuie sa mergem spre scoala , ma ridic de pe banca si-mi iau geanta. Cand sa ma intorc spre iesirea parcului privirile ni se opresc , ne privim cateva secunde in ochi , si vrand sa se termine toata cearta asta il sarut . Stiu stiu , cedez foarte repede si sunt foarte credula , dar cand e vorba de el , mereu incerc sa cred ca ma insel si ca el chiar ma iubeste . Off prea multa drama si dulcegarii . Si totusi , un zambet larg imi aparuse pe fata si nu mai vrea sa dispara. 

[Pentru cei ce citesc asta: va rog lasati-va parerea intr-un comentariu pentru a stii daca este vreo persoana careia chiar ii place ceea ce scriu . Multumesc anticipat]