ştii,îmi venea să te iau în braţe astăzi.
erai din nou în parc.
mai veselă şi zburdalnică ca niciodată.
purtai din nou una dintre fustiţele tale adorabile.
şi purtai ceva ce nu am mai văzut demult la tine: un zâmbet.
ţineai buchetul de la mine în mână şi alergai.
spre cine alergai mai exact?
da,alergai spre iubitul tău.
l-ai luat în braţe,iar el s-a uitat confuz la tine.
florile nu erau de la el,prostuţo.
el nu te-a minţit şi ţi-a mărturisit că nu le-a adus el.
ba chiar a spus că nu ştia nimic de accidentul tău.
mă înroşisem de nervi,dar nu puteam să merg la voi.
ar fi fost prea bizar să apar din senin şi să îmi vărs nervii pe voi.
iubitul tău a plecat,iar tu ţi-ai pus căştile pe urechi.
deodată,faţa ta a devenit palidă.
mai era puţin şi leşinai,dar norocul tău că am fost acolo şi te-am prins.
nu îmi venea să cred!
ţineam în mână persoana potrivită!
cea pe care o iubesc cel mai mult (în afară de părinţi).
te-am cărat în braţe până acasă la mine.
mama şi tata ţi-au pregătit un ceai în timp ce tu nu erai trează.
mă uitam la tine cu bucurie şi nu ştiam ce să fac.
am căutat ca un nebun prin toată camera lănţişorul sub formă de inimă al mamei.
m-a rugat să îl dau unei persoane speciale.
l-am pus în jurul gâtului tău,iar tu te-ai trezit.
erai foarte speriată.
,,bună,eu sunt jordan'' am spus.
