astăzi eram extrem de plictisit,vremea de afară fiind ploioasă.
nu am ieşit deloc din casă şi dar mă gândeam că tu ai făcut-o.
din reflex,am deschis televizorul din living.
am butonat telecomanda până ce am ajuns la programul de ştiri.
acolo spunea ceva de o fată care a suferit un accident groaznic.
atunci când am auzit numele fetei cerul parcă mi-a căzut în cap.
era vorba de tine,iubire!era vorba de tine!
am rămas cu gura căscată pentru câteva minute,
dar apoi am încercat să caut mai multe detalii.
voiam să aflu exact spitalul la care eşti internată.
voiam să aflu până şi etajul,până şi camera.
l-am aflat,iar spre bucuria mea
nu era foarte departe,deci am hotărât să te vizitez.
mi-am luat hanoracul cu glugă şi am plecat.
bicicleta mea puţin ruginită mergea încă bine,
ceea ce m-a făcut să pedalez cu încredere.
am cumpărat un buchet de flori,colorat ca râsul tău.
am parcat bicicleta în faţa spitalului.
mă mâncau palmele de emoţie,iar în burtă aveam un gol imens.
poate un miliard de fluturaşi zburau pe acolo,dar nu îmi păsa.
puteau să zboare şi toţi fluturii din lume,
pe mine nu mă încălzea cu nimic.
am urcat la etajul doi şi am cerut permisiunea să intru în sala doisprezece.
acolo te-am văzut,cu ochii închişi,purtând o cămaşă din aceea de spital.
aş fi vrut să te strâng în braţe,aş fi vrut să îţi dau buchetul,dar tu nu erai trează.
ţi-am lăsat buchetul pe piept şi apoi am plecat.
poate tu te-ai trezit şi te întrebai de la cine le-ai primit.
vei afla în curând,când îţi vei reveni.
