Scuză-mă// Larry Stylinson

XXIV

"Morţii arată îngrozitor de morți atunci când sunt morți." Citat de W. Somerset Maugham

   Pentru el, moartea ei nu făcea decât să îi arate şi mai mult frumusețea. Credea că aşa ceva era imposibil, dar a rămas uimit când şi-a dat seama că se înşelase. Acum, în schimb, era protagonistă în "Frumoasa Adormită", iar prințul din păcate, nu mai avea puterea să o ajute. 

   5 iulie 2017

   "Când am venit aici, nu mă aşteptam să găsesc o atmosferă atât de hm... cum să îi spun? Sumbră. Oraşul morților vii e oribil.  Am văzut, de când am intrat, buruiene care au crescut mult mai mult decât trebuiau. Chiar nimeni nu mai trece pe aici, nu? Dar la ce mă puteam aştepta, e un cimitir până la urmă. Nu pot sa cred ca fac asta. E ciudat. O secundă, am greşit, asta nu e o formula de început. Să încerc din nou.

   Bună. Ce mai faci? Îți dai seama cât timp a trecut? O eternitate şi jumătate.

   Da, o eternitate. Dar nu orice fel. Nu una clişeică ca atunci când oamenii îşi promit că se vor iubi o viață întreagă şi înapoi. Nu, nu. Nu la aia mă refer. Mă refer la cea simplă şi dureroasă. 

   Azi e frumos afară, dar dacă erai aici, nu mai conta ce vreme era. În sufletul meu, ar fi fost lumina, datorită ție şi numai ție. Îmi pare rau, te-am neglijat în ultimul timp şi am dat uitării toate învățăturile tale valoroase.

   Am venit aici, in locul ăsta, în acest capăt de lume uitat, pentru a vorbi cu tine. Pentru a mă linişti. Ştiu că tu ai puterea asta, deşi nu eşti fizic lângă mine. Îngerule, am nevoie de tine. Pregăteşte-te, căci voi pălăvrăgi mult, voi deveni foarte sentimental şi posibil excitat.

   Este greu să te gandeşti cât timp a trecut şi cați ani vor mai fi fară ca tu,  să fii langa mine. Vor trece zile de naştere, vacante, absolvirea facultății... Um, de fapt, pe asta poți să o uiți. Nu am mai trecut pe acolo de ceva timp. Dar cu toate astea, eu încă mă gândesc să iau telefonul şi să te sun pentru a îți spune ceva important sau chiar prostesc. Eşti prima persoană căreia vreau să îi spun absolut totul.

   Fie că vreau să te sun pentru a îți spune ceva despre un loc de muncă sau pentru a mă calma după o zi dificilă, vreau să ştii că pe tine te-aş suna pentru orice. Pun pariu că indiferent de ce ți-as spune, tu ai aprecia faptul că m-am gandit la tine. Sincer să fiu, îmi pare rău că nu ți-am spus de fiecare data cat de mult te iubesc. O ştiai  foarte bine, însă regret că nu ai auzit aceste două cuvinte chiar de la mine.

   Ironic sau nu, să ştii că singura persoana cu care vreau sa vorbesc despre cat de mult doare cand ma gandesc la tine si stiu ca nu mai esti, esti tot tu. Ce idiot sunt. De multe ori oamenii spun "Apreciaza lucrurile mici deoarece acestea devin lucuri mari." Mi-as dori sa fi stiut asta inainte, cand tu inca erai aici.

   In ciuda faptului că nu mai eşti lângă mine, eu încă zâmbesc când mă uit la pozele cu tine. Pentru că dacă e să fiu sincer, amintirea chipului tău, fără aceste poze, îmi este neclară. Psihopatul din mine, nu mă lasă să îmi reamintesc. Dar, revenind. Sunetele râsului tău sunt permanent gravate în mintea mea şi de asta sunt cel mai sigur. Nu voi uita niciodată că îmbratisarea ta ma făcea să mă simt în siguranță. Brațele deschise şi iubitoare sunt cele care îmi lipsesc cel mai mult. Pe atunci veneam la tine în brațe doar când eram bătut.

   Ok, lăsăm la o parte asta. Să continui cu ceva simplu. Nu am mai trecut pe la medic şi da, ştiu că dacă ar fi să auzi asta din gura mea, față în față, ai începe să plângi. Dar îmi pare rău că te dezamăgesc, eu nu mai sunt cum mă sțiai. Sunt... altfel.