ziua LXII

2.1K 127 3
                                    

Mereu mi-au plăcut motocicletele.
De când eram mică voiam să îmi cumpăr una.
Ai mei nu au fost niciodată de acord să îmi cumpere una din simplul motiv că "nu vor să îmi pună moartea în mâini". Mi-au mai zis sa muncesc și să-mi cumpăr eu una, din banii mei atunci când o să mai cresc. Astăzi mă duc cu motocicleta mea la școală. Nu o sa prea pot sa o conduc mult timp. Gradele scăzute îmi arată clar că se apropie iarna. Balul de iarna se apropie odată cu vacanța. Primul meu bal la școala aceasta.
Intru in parcarea liceului și îmi dau jos casca. Tu ești la grupul tau de prieteni alături și de minunatele mele prietene Karla, Kate și Anny. Mă apropii de voi și ii sar în spate lui Anny.
"—Cineva e fericita azi." Afirmă Elijah
"—Mai fericita decât crezi." Ii spun cu zâmbetul pe buze.
"—Ai luat-o?" Anny mă lasă jos. "Vreau sa vad scula aia."
"—Da. Sunt așa de happy."
Băieții erau paraleli cu subiectul
"—Scula?" Întrebi
"—Daa. Nici nu îți închipui cat de mult a asteptat-o Kay."
"—Stai, stai, stai," Cole își ridică capul din telefon "Ți-ai luat-o?"
Dau afirmativ din cap
"—Unde e? Sunt primul care se urca pe ea, am zis!" Spune cu entuziasm
"—Veniti!"
M-am îndreptat spre motocicleta si m-am sprijinit de ea.
"—Asta e a ta?" Marco se uită uimit la ea.
"—Dap. Acum trebuie sa plec, întârzii la ore. Pa!" Spun și o iau la fugă spre liceu.
Prima ora o aveam cu domnul Antonio. O, Doamne! Proiectul!
S-a dus media mea! Ce mă fac? Acum o să mă fac și de rușine și o să iau și un mare 2!
Mă întorc din drum.
"—Care chiulește cu mine?"
"—Noi nu putem. Avem un test foarte important la chimie. Dar poate sa vina Xavier cu tine. Are desen."
"—Da.. vin eu cu tine. Daca vrei."
"—Da. Mersi. Bafta la test! Urca, Xavier." Spun arătând spre motocicleta.
"—Prefer sa merg pe jos"
"—Hai că nu te omor, Doamne!"

****

Ne-am dus în parc. Ne-am așezat sub cel mai mare stejar. Stăteam în liniște până să deschizi tu gura.
"—Uite, Kay. Îmi e dor de tine. Chiar daca nu mai vrei sa fim un cuplu, macar sa fim prieteni, te rog."
"—Xavier, nu am zis că nu vreau sa fiu cu tine, dar știi, îmi e greu sa aflu că tu mă minți mereu. Și chiar nu mai pot. Îmi trebuie timp de gândire."
"—Oh... Ok.."
Am stat până când s-a terminat prima ora și am plecat spre școală. Ai zis că vrei sa te duci singur și nu am avut nimic împotriva. Și eu aveam nevoie de singurătate. Uneori e buna. Alteori simți că înnebunești singur.
Xavier, recunosc, in sfârșit recunosc. Sunt 100% sigura că m-am îndrăgostit de tine. Te iubesc, Xavier. Sper că faci același lucru.

^^^^^^^^
Acest capitol a fost sec. Știu. Nu prea am avut inspirație. Vreau sa va zic ca volumul 1 din aceasta carte se va termina curând. O sa fac și volumul 2.
Să îmi spuneți dacă vreți să vedeți cum arata Kaylleen.
Va pup.

Two SmokersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum