Two Smokers

LXXII

Uneori, viata e nedreapta. Te duce in culmile fericirii ca mai apoi sa te arunce in negura. Sau vice versa. Ma uit pe strada si vad totul alb negru. Vad oameni tristi, cu zambete false imprimate pe fata hidoasa si trasa din cauza timpului trecut. Timp pierdut pe care nu-l mai poti cumpara nici cu toti banii de pe pamant. Vad copii maturizati de la o varsta frageda din cauza lipsurilor din casa, din cauza parintilor beti sau disperati dupa o farama de dreptate. Ma uit in oglinda si in loc sa ma vad pe mine, vad un monstru. Nu vad o fata cu visuri marete care ar vrea sa schimbe lumea. Nu. Din pacate, vad un inger cu aripile taiate din cauza tuturor. Dar poate se poate schimba ceva. El, imi poate schimba viata. Pentru ca el, baiatul care mi-a luminat viata, a venit cu trei culori de baza si mi-a colorat tot Universul in nuante aprinse si vesele.

Sin este tot ce mi-am putut dori. De la un frate grijuliu la un iubit super gelos.
A trecut o luna de la excursia in Londra, de la mica noastra intalnire. Chiar daca el a decis sa ramana in orasul lui natal, am vrut ca noi sa existe. Nu prea avem cum sa ne vedem, din cauza fusului orar si din cauza oceanului si a kilometrilor aflati intre noi, dar relatia noastra merge bine. Chiar foarte bine.
Cand eram sus in roata, s-a intamplat inevitabilul. M-a sarutat. Dar nu ne-am pus atunci impreuna, pentru ca n-am vrut. Ca o mare idioata ce sunt, l-am refuzat. De ce? Pentru fraierul de Xavier. Sincer, credeam ca sunt indragostita de el si ca o sa fie ceva intre noi. M-am inselat amarnic. L-am auzit intr-o seara vorbind cu un prieten de al lui. Da, da, stiu ca nu e frumos sa tragi cu urechea dar nici ce a facut el nu a fost frumos.

"--Cat iti mai ia? Mai e putin si se termina excursia. Ai zis ca pana ajungem din nou in State, o sa fie in patul tau. Ce mai astepti? E limba dupa tine."

"--Asteapta omule. Ce ma grabesti asa? Inca n-am gasit momentul perfect. Stii petrecerea aia despre care vorbeau profele?"

"--Da, suntem toti invitati, la fel si cei de la scoala de aici. Ce-i cu ea? Stai, nu-mi spune ca..."

"--O, ba da. Pastreaza banii, in seara aceea, Kaylleen isi va pierde minunata inocenta."

Credeam ca am auzit eu prost. Ca nu e vorba despre mine. Dar cand a aparut la usa mea, cu un buchet mare de trandafiri albi si roz coral, am inteles tot. Si toata increderea si respectul pe care baiatul asta a castigat-o, s-a dus naiba.

Nu s-a intamplat nimic special in seara aceea. Am mers cu el, am dansat, am stat imbratisati, dar cand a vrut sa ma sarute, am varsat toata bautura mea pe camasa lui alba si am plecat. Acum, cand ma gandesc ce pata am cauzat, ma apuca rasul. 

Revenind, relatia mea cu Sin merge din ce in ce mai bine. Saptamana asta o sa vina si o sa stea la mine, desigur, in camera de oaspeti, pentru ca, chiar daca parintii mei sunt de acord cu el, nu vor sa dormim in aceeasi camera. De parca o sa fac sex cu el cu ei la un perete distanta.

Usor, usor, viata mea revine la normal. Si sunt, dupa mult timp, in sfarsit fericita.