Two Smokers

LXXIV

Londra. Cum poate un oras sa fie atat de frumos dar totusi atat de posomorat in acelasi timp? Cerul este cenusiu cu nuante de albastru inchis iar rareori acesta se lumineaza datorita unor batalii ale fulgerelor. Oamenii, in ciuda vremii nefavorabile, se plimba pe strazi razand, glumind si facand poze, stand la masele din cafenele povestind, iar copiii alearga prin ploaie bucurandu-se din plin de aceasta.

Eu? Eu sunt in autobuz impreuna cu Xavier, care se pare ca se indreapta spre aceeasi zona spre care ma indrept si eu. Chiar daca m-a facut sa trec prin atatea lucruri, chiar daca m-a facut sa sufar si chiar daca s-a purtat cu mine ca un dobitoc, nu simt absolut nici o remuscare acum, cand stau cu genunchiul lipit de al sau pe locurile noastre. A fost un nemernic, si poate inca este, dar, pe langa toate dramele prin care m-a târât, mi-a facut doi ani minunati.

Ma uit la doua picaturi de ploaie care se preling pe geamul aburit al masinii in care ma aflu si, ca un copil ce sunt, ma gandesc ca acestea fac intrecere. Cand picatura din stanga era sa castige, soferul trage brusc de volan iar eu, ca o fraiera care nu stie sa se tina de o bara, cad peste Xavier. La naiba! Ma ridic rapid si murmur un "scuze". El doar mi-a zambit. Are un zambet grozav. Cred ca de acesta m-am indragostit prima oara. Stai, stai, stai, stai. Nu e bine. Eu il iubesc pe Sin iar el o iubeste pe... nu stiu cum o cheama pe iubita lui.
"--Cum o cheama pe iubita ta?"
"--Rebecca"
"--Frumos nume."
"--Eu trebuie sa cobor acum. Imi pare bine ca te-am revazut, Kaylleen."
"--Si mie-mi pare bine. Apropo, la ce statie suntem? Am uitat sa ma uit."
"--Oxford Street."
"--Aici trebuie sa cobor si eu."
Imi iau bagajele si cobor din masina. Mi se pare atat de ciudat ca eu si Xavier mergem exact spre aceeasi destinatie. Merg pe strada umar la umar cu el, amandoi cu cate un geamantan dupa noi. Zici ca suntem un cuplu care a venit sa viziteze Londra, serios.
Bun, deja mi se pare suspect, si cred ca si el se gandeste la acelasi lucru. Același bloc si se pare ca si acelasi etaj. Macar nu sunt camerele una langa alta.

Bat la usa, astept cateva secunde iar aceasta este deschisa de o fata. Blonda, putin mai inalta decat mine, slabuta si cu ochi caprui. Ea cine mai e?
"--Ă, te ajut cu ceva?" ma intreaba blondina din cadrul usii. Este imbracata in niste pantaloni scurti si in tricoul iubitului meu. Daca nu-mi zice cineva ce se petrece aici, o sa o iau la bataie.
"--Tu cine esti?" zic cu tonul ceva mai ridicat. Presupun ca pana si Xavier m-a auzit.
"--Rebecca, cine e la ușă?" tipa Sin din apartament, probabil din bucatarie.
"--E o fata." ii raspunde inapoi. "Ai treaba cu el? Pot sa-l chem." mi se adreseaza apoi mie.
"--Da, te rog."
Intre timp, cat a fost ea pana in apartament pentru a-l chema pe Sin, Xavier se apropie de mine, pentru ca sunt sigura ca a auzit tipete.
"--Da?" Sin se apropie de prag cu acea fata dupa el iar apoi, cand ma vede, ochii parca-i ies din orbita. "Kay, iubito, ce faci aici?"
"--Păi m-..."
"--Rebecca?!"