I

225 12 4
                                    


Se apropie de mine si îmi pune pistolul la cap.  Aș fi făcut ceva,  dar nu puteam.  Eram legat. 

Îl privesc în ochi.  Privirea lui era nesigură.  Mai aveam nevoie doar de un moment de slăbiciune din partea lui,  și sunt sigur că voi avea parte de unul.  Are doar 10 ani,  nu mă poate omorî. 

— Ce mai aștepți?  spune tatăl lui care admira spectacolul. 

— Ti-am spus că e prea slab!  adaugă mama lui.

Copilul se uită la părinți lui.  I se umezesc ochii,  era prea slab.  În timpul acesta eu încep să-mi dezleg încheeturile.

Tatăl lui se apropie.  Scoate un pistol și îl îndreaptă spre mine. 

— Așa se face!  spune el,  prefăcându-se că vrea să mă împuște,  dar îi dă cu pistolul peste ceafă copilului, acesta căzând.

Îi curg niște lacrimi și își pune pune mâinile în zona în care a fost rănit lăsând pistolul să cadă. Iau pistolul de pe jos în timp ce părinții copilului nu erau atenți. 

Îi împușc pe amândoi în cap.  Copilul se ridică rapid de pe jos la auzirea focului  de armă.  Privește cadavrele părinților lui.  Părea trist și confuz.  Zâmbesc și îl împușc în partea stângă a abdomenului după care îi dau cu mânerul pistolului în cap așa tare în cât leșină. 

|| aparent am început o nouă carte,  sper să fie mai bună decât restul ||

Doar o altă zi  || Finalizată ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum