Aruncă-mă-n haos

Capitolul 1

— Lasa-ma, pleacă, nu vreau sa te mai vad. Nu te suport! am spus, simţind cum lacrimile imi inunda ochii.

— Nu pot sa plec, nu pot sa te las. Esti a mea, si asa vei ramane pentru totdeauna, sangele tau e predestinat mie si nu poţi face nimic in acesta privința. L-am auzit spunând cu un calm care ma scoate efectiv din minţi.

— Nu te mai suport, pleaca!
Si in acel moment il vad apropiindu-se vertiginos de mine, cu o viteza pe care nu ti-o poti imagina. Am simţit o teama groaznică, devenisem panicata cand

Sună alarma, e dimineata, sunt transpirată si plina de groază. A aparut din nou in visul meu, imi e frică si sa ma pun seara in pat, mereu cand ma pun in pat simt o prezenţa ciudata pe fotoliul din fata patului meu, îi simt ochii roşii cum ma privesc dar nu il pot vedea, nu pot sa-mi dau seama ce anume are cu mine, de ce ar spune ca sangele meu e al lui pentru totdeauna, e straniu.

Hotărăsc sa uit si acest vis pentru ca stiu singur ca e doar imaginatia mea. Cobor din pat, ma schimb si imi dau seama ca imi incep o noua zi din viata mea cea dureroasă. Imi inchid toate usile si o iau alene pe straduta ce duce la locul meu de muncă. Sunt o chelneriţa ce lucreaza la o cafenea pentru a-si castiga traiul cat de cat. Intre timp ajung la serviciu si ma intalnesc cu singura mea prietenă care nu m-a lasat pana acum, ce mirare.

— Bună Maria, îi spun încercând să-mi țin ochii deschiși.

— Cali! Ce faci? Esti bine, pari cam palidă, l-ai visat din nou asa-i?

Mă cunoaște bine. Având în vedere că ne cunoastem de aproape patru ani, e singura care stie de visele mele, nici părinților nu le-am spus.

— Să zicem, de data asta a fost diferit, l-am simtit langa mine, îi simţeam prezenţa lângă mine, simţeam ca e acolo si ma priveşte.

— Oh, haide Cali revino-ti a fost doar un simplu vis, nu poate fi adevărat, vampiri sau demoni ce crezi tu nu există, sunt doar vise atât.

— Să speram ca e ca tine. Haide sa ne apucam de treabă, aveam atatea de făcut, îi spun pentru a încheia odata discuția asta, nu îmi place deloc când deschide subiectul ăsta.

— Desigur, haide!

Incep să lucrez, sa iau comenzi si sa le duc la mesele respective. In timp ce ștergeam o masă, observ un baiat la cea mai întunecată masă din cafenea. Parca il ştiu de undeva, hotărăsc sa ma duc să-i iau comanda, cu cat ma aproprii imi simt cum inima imi pulsează sângele la o viteză orbitoare, am simţit cum inima îi trimite creierului sentimentul de teroare.

Ma uit atenta la baiatul care sta la doi metri depărtare de mine, apoi pot sa-i zaresc ochii, aceaşi ochii de un roşu precum sângele, parul castaniu deschis.

In momentul urmator plina de frică si simţind cum inima o ia razna, ma intorc pe călcâie arunc tava pe care o ţineam in mâna undeva pe o masă alăturată si o iau la fugă. Simt ca el e acolo in spatele meu si rade de mine, parca îi vad zâmbetul malefic de undeva din umbră.

Simt cum ochii lui roşii precum focul, ma ard pe dinăuntru si îmi fierb sangele in venă.

* * *

Am ajuns acasă, am inchis tot ce se putea închide. Aprind toate luminile din casă, si in momentul cand am terminat de aprins becurile, geamul din faţa se deschide brusc si simt un fior urcand pe șina spinării.

Corpul meu a luat-o razna, tremur din toate încheieturile, nu ma pot opri.

Imi fac un duş, ma schimb si ma bag in pat, stateam si ma uitam pe pereţi pana cand ma uit la fotoliu e cineva sau ceva acolo, nu pot sa deosebesc ce este, nu ma pot misca am încremenit, imi inchid ochii si încerc sa adorm.