Aruncă-mă-n haos

Capitolul 2

Aud alarma telefonului sunând. Dar nu ma ridic din pat, îmi e prea somn, arunc o privire ceasului de pe perete.

Sunt deja în întârziere, ma ridic rapid din pat fugind direct spre baie pentru a ma schimba.
Îmi iau repede pe mine o pereche de blugi și un tricou negru simplu. Mă încalț la fel si repede îmi iau geanta si ies din apartament cu viteza luminii.

* * *

Se pare ca acum intră elevii in clasa, deci am ajuns la timp.
Ma duc în clasa mea unde o gasesc pe Maria în banca noastră, zâmbind la telefon.

Sigur vorbește cu vreun băiat.

— 'Neața Cali, mă salută ea zâmbindu-mi

— 'Neata, spun si îi zâmbesc și eu.

Maria deschide gura să-mi spună ceva, dar o închide la loc când intră profesorul de istorie in clasa.

* * *

Orele de azi au trecut foarte greu, având în vedere că la toate orele m-am uitat pe pereți. Nici cu Maria nu am mai vorbit fiind prea ocupată cu telefonul ei

— Cali, stii la ce m-am gândit?Mă întreba Maria în timp ce mergem pe hol pentru a pleca de aici.

— La ce te-ai gândit?îi spun și îmi întorc capul spre ea.

— Să dorm eu la tine sau tu la mine pentru a vedea dacă mai ai visele alea ciudate.

Nu apuc să răspund că aud o voce care îmi zice:
— Nu, ea nu o să doarmă cu noi.

— Cu noi?spun și Maria se uită ciudat la mine.

— Voi?îmi spune Maria și ridică o sprânceană.

— Da, cu noi, a venit o verișoară la mine și doarme cu mine în cameră, am mințit-o nu vreau să mă creadă nebună pentru ca aud voci.

— Nu mi-ai spus că ai o verișoară, si nu mi-ai spus nici ca a venit la tine, vreau sa o cunosc si eu, spune Maria in timp ce eu ma gândesc la o minciună bună pentru a scăpa din asta.

— Am uitat, normal ca o s-o cunosti, îi spun si încerc să schițez un zâmbet.

— Perfect păi vin la tine si o sa facem toate trei petrecere in pijamale, zice Maria entuziasmată.

Și iar se aude vocea aia enervantă:
— Asta se invită singură?

— Mai taci, mă răstesc și Maria se uită ciudat la mine.

— Bine daca nu vrei petrecere in pijamale, ne uitam la un film ce zici?intreaba Maria si zâmbește.

Acum ce fac?

— Suna bine Maria dar azi chiar nu putem, sunt si ai mei acasă aș vrea să mai petrec ceva timp cu ei, îi spun și încerc să par cât mai credibilă.

— Oh, înțeleg nu e nicio problemă, găsim noi o zi ,zice Maria si eu îi zâmbesc.

Când ajungem la casa Mariei ne luam la revedere, ea intră în casă și eu îmi continui drumul până la blocul unde locuiesc.

Dar mă opresc când aud iar glasul ăla straniu

— Mă bucur că mă asculți si nu ai acceptat să doarmă cu noi.

Nu o bag in seama si incep din nou sa merg.
E doar imaginația mea. Nimic mai mult.

* * *

Sunt de doua ore acasă și am terminat tot ce aveam de făcut. Mi-am facut chiar si temele ,ceea ce eu nu prea obisnuiesc sa fac. Acum mai astept doar apelul de la Maria în care anunță că este în fața blocului meu pentru a pleca la cafenea.

Cobor si o gasesc pe Maria tot cu ochii in telefon.

— Pregătită de lucru?o întreb eu zâmbind când ajung lângă ea.

— Mai pregătită ca niciodată, imi spune ironică.

* * *

Mă uit la ceas si obresv ca tura mea s-a termiat demult
Înainte de a plecat ma duc la Maria pentru a-i spune că plec. Ea mai are o oră din tura.

— Maria eu plec, tu ai cu cine sa te duci acasă sau vrei sa te astept sa mergem împreună?o întreb.

— Da, vine cineva după mine nu e nevoie sa mă aștepți , zice si îmi zâmbește.

Îi zâmbesc și eu apoi ies din cafenea e deja tarziu si e întuneric.

Merg liniștită până ce o mână mă atinge pe umăr. Nu ma întorc sa vad cine e și o iau la fugă.

Când am intrat in apartament,mi-am lăsat corpul sa alunece pe jos cu spatele lipit de ușă. E pentru prima dată în viață mea când alerg asa tare.

După ce îmi revin ma duc la baie pentru a mă schimba si pentru a-mi face un duș.

Mă opresc in fata oglinzii după ce îmi termin dușul. Si în oglindă nu e doar reflexia mea.

Oh, nu.