Aruncă-mă-n haos

Capitolul 7

Este o noua zi in care ma trezesc la fel de greu si ca de fiecare dată ma duc sa deschid draperiile ca lumina sa intre in cameră, dar se pare ca azi va plouă noroc ca azi am o zi liberă in care pot face ce imi doreste inima, iar aceasta imi spune sa ma apuc de citit cartea mea preferată

Se numeste "Praf de stele" e asa minunată, e o poveste dintre o fata cuminte si un baiat despre care ea nu stie nimic ,această carte parcă ma pune pe mine si pe Sedah in poveste.

Ma apuc sa citesc rand cu rand cu voce tare, îi simt prezenţa in camera de aceea continui sa citesc fara sa-i dau vreo atenţie, m-am cam obişnuit cu el aici, ma simt destul de bine cu prezenţa lui aici. Citind dau de o fraza care descrie viata mea de cand a aparut el si m-a facut sa-mi placă de el, parca autorul a știut ca eu voi citi această carte, ezit sa o citesc cu voce tare cand il aud pe el.

-Ce s-a întâmplat, de ce te-ai oprit îmi plăcea povestea.

-Nu s-a întâmplat nimic doar am gasit un citat care imi cam descrie viata mea.

-Citeste-l.

-Chiar vrei sa-l auzi?spun  si ridic o sprânceană.

-Da, m-ai facut curios.

-  "Nu-ti voi spune ca lacrimile din serile in care nu erai lângă mine, erau de fapt săgeţi de care nu scapam"ii spun fraza si ma uit in ochii lui, oare s-a prins ca-mi place de el? ma intreb de una singură, sper ca nu,altfel nu stiu ce mă fac.

-Imi place.spune el senin, si simt ca acest răspuns nu era tocmai cel pe care il aşteptam iar acest lucru imi sfâsie inima in cele mai mici bucăţele

Trebuia sa nu-i spui nimic, prostuta mica ce esti! Chiar crezi ca iti raspundea ca si el se regăsește în citatul ăsta? Nu, nu iti raspunde asa, el sta pe langa tine doar pentru ca asa i-a fost dat.

Asta e constiinta mea care ma ceartă de fiecare data cand nu o ascut, si ii dau dreptate, nu treabuia sa ma aproprii atat de el, imi va face rău.

-Hei? Mai esti aici? ma întreabă el, gesticuland cu mainile pe sus.

-Ăăă da sunt aici. spun repede si ezit sa ma uit in ochii lui pentru a nu-mi vedea lacrimile.

-Eu trebuie sa plec, vin mai pe seara,ok?

- Nu mai veni deloc! spun asta tipand.

-Ok,o sa plec pana nu ma aleg cu ceva in cap

- O meriţi, spun mârâind printre dinti si observ ca deja plecase.

Acest baiat ma aduce la limită, nu-l mai suport dar in acelaşi timp il plac.

Doamne ce e cu mine?

Stiu ca părinții mei, abia  aştepta cand voi face 20 de ani sa fiu deja plecată din casa lor, dar  unde cred ca voi ramane aici mult si bine. Toata lumea cu care socializez ma răneşte cumva la fel și Sedah. Simt o durere cand o spun,dar sigur are pe altcineva care nu-l tine asa la distanţă.

Sigur o sa mor singura tot in casa asta si cu mulți,mulți câini.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sunt mândră de mine. În două ore am citit jumătate de carte,un nou record.

Dar decid să iau o pauza că deja ma dor ochii. Si fix cand deschid telefonul mă sună Maria. Si ii răspund

-Alo?

-Cali,ce faci?

-Bine tu ce faci?

-Stau.Auzi?Nu ai vrea sa ieși cu mine si Jack la un restaurant?mă enervează așa de tare când începe cu "auzi"

- Nu ies,nu vreau sa fiu in plus,spun si chicotesc

- Nu esti deloc in plus,pentru ca mai vine cineva, e o iesire între prieteni.

-Cine mai vine?

- Nu iti spun vei vedea tu,sa te îmbraci frumos vin sa te iau la opt. Pa,spune si imi închide

Asa face mereu iti închide în nas.

Sigur are Maria ceva in plan.

* * *
După un sfert de oră sunt gata. Si Maria la fel,ceva nou pentru ea.

Opreste mașina în fața mea,iar eu mă urc în fața.

- Hei,spun si Maria se uită ciudat la mine.

- Tu esti machiată?spune,iar eu ma uit in oglindă.

Nu sunt machiată rău

- Da.

- Nu pot să cred, trebuie sa scriu in calendar,sau ai febra,spune si imi pune mana pe fața.

- Nu am febra si nu sunt machiată rau,spun in timp ce îi dau mana de pe fața mea.

* * *
- Am ajuns,spune Maria după ce opreste motorul mașinii.

Mă dau jos din mașină se da si Maria jos apoi pornim amândouă spre intrarea în restaurant.

Intrăm în restaurant si Maria o ia inainte spre o masă unde sunt doi băieți

Si îmi dau seama că Maria chiar a pus ceva la cale.

Mă duc si eu dupa ea,si vad cu ambii băieți se ridică. Maria se duce si il ia in brațe pe băiatul blond cu ochii verzi,deci ala e Jack. Celălat băiat e bine facut in comparatie cu Jack.

Jack e cam slăbănog.

- Eu sunt Jack,încântat ,spune slăbănogul după ce se desprinde din îmbrățișare.

-Cali,deasemenea,spun si incerc sa zâmbesc.

-Cali,el e Dylan,spune Maria si arata spre băiatul brunet.

- Buna Cali,bănuiesc că ti s-a mai spus că esti incredibil de frumoasa,spune Dylan,iar eu ma uit in ochii lui căprui si rosesc.

-Multumesc,spun și zâmbesc.

-Pai Jack eu zic sa-i lăsăm pe Cali si Dylan singuri la o masă sa se cunoască mai Bine,spune Maria iar eu mă încrunt.

* * *
De o jumătate de oră stau la masă cu Dylan,si am aflat o grămadă de lucruri despre el. De exemplu ca are 21 de ani. Si participa la curse de motociclete. Iar părinții lui dețin o firmă foarte mare.

Ma simt bine in compania lui.

-Cali,am auzit ca aveți balul de absolvire săptămâna viitoare.

- Da,spun si ma uit la Dylan care lovește ușor cu detegele in masă.

-Și ai partener?mă întreabă iar eu înghit în sec.

Nu apuc sa răspund că o voce cunoscuta mi-o ia înainte

- Da are partener.