Urăsc persoanele ce nu-mi respectă intimitatea.Le urăsc pentru că-mi invadează teritoriul şi critică.Pereţii camerei mele sunt plini de citate şi mesaje motivaţionale scrise pe coli.Să fiu sinceră,nu mai ştiu care este culoarea originală a pereţilor.
"Strici pereţii!" . Minţi încuiate, înguste, îndobitocite.Aţi prins ideea.Din foile alea eu îmi extrag esenţa vitală, ei nu văd altceva decât un scris neglijent.
Pe la 13-14 ani când îmi faceam baie, membrii familiei mele s-au obişnuit să intre peste mine."Mă spăl pe mâini.Pornesc maşina de spălat.Am adus rufele." sunt doar câteva scuze cu care îmi invadau spaţiul.Plângeam şi mă ofticam.Am încercat să-i plătesc cu aceeaşi monedă uneia dintre surori.Nu mi-am permis.Nu am putut să o fac pentru că îmi era ruşine.
Şi când încuiam uşa, nu ştiu cum dracu,dar reuşeau să o deschidă.Am avut o ceartă urâtă cu mama,tata şi surorile mele pe tema "intimitate" . Mă mir că nu m-au dat şi afară din casă.De atunci, mi se respectă momentele, pot sta liniştită în camera mea, pot să fiu eu.
Nu lăsaţi pe nimeni să vă calce în picioare intimitatea, principiile, ideile.
Dacă am scris cu greşeli îmi pare rău, sunt foarte obosită.Am avut o zi obositoare şi încă nu s-a terminat.
CITEȘTI
De ce îmi urăsc viaţa?
RandomSingurele momente în care mă bucur de linişte sunt nopţile.În rest,mă lupt cu adevărul că sunt o uşuratică,lipsită de viaţă şi trăiesc în trecut.Poate că după ce voi termina această carte,viaţa mea se va schimba în bine.
