La 11 ani vroiam să mă mut la altă şcoală,la arte frumoase.Tata mi-a promis toată vara că mă va duce.A minţit.Mi-a spus că dacă nu o să-mi placă acolo o să mă lase pe stradă.Desigur,am renunţat la acea idee,am rămas la aceeaşi şcoală jegoasă.
M-a durut enorm că nu mi-a îndeplint dorinţa.
Ştiţi?Surorile mele sunt cu mult mai mari decât mine,dar niciuna dintre ele nu a avut curajul să îi spună ceva în faţă,cu atât mai puţin mama.Am fost singura care şi-a exprimat părerea.Nu am fost luată în serios niciodată.
Am luat premiul 1 în acel an.Credeam că merită să învăţ.Credeam că ei se mândresc cu "performanţele" mele.M-am înşelat.
CITEȘTI
De ce îmi urăsc viaţa?
De TodoSingurele momente în care mă bucur de linişte sunt nopţile.În rest,mă lupt cu adevărul că sunt o uşuratică,lipsită de viaţă şi trăiesc în trecut.Poate că după ce voi termina această carte,viaţa mea se va schimba în bine.
