Într-adevăr,cred că v-aţi dat seama că îmi doresc să încep o altă viaţă şi că acest capitol e de prisos,dar chiar vreau să scriu şi despre asta câte ceva.
Visul meu de când era mică a fost să devin cântăreaţă.Apoi,au urmat şi alte dorinţe...să devin învăţătoare,stuardeză,etc.Am revenit la primul lucru pe care mi l-am dorit.Prefer să câştig mai puţini bani şi să fac ceea ce îmi doresc,decât să devin avocată şi să regret toată viaţa.
Normal că daca aş fi avut o familie mai organizată,puteam să depăşesc multe situaţii.Am vrut multe...îmi doream să ştiu să cânt la pian,să merg la balet,la tenis.Repet,chiar am vrut multe.Nu am primit mai nimic.
Mai e puţin şi împlinesc 18 ani şi nu am fost niciodată într-un club,să mă plimb pe undeva singură sau să fac alte lucruri pe care le practică restul fetelor de vârsta mea.Părinţii pur şi simplu mă sufocă.Acum şi-au dat şi ei seama că m-au pierdut,dar e prea târziu.Eu am crescut,mi-am format o părere despre lume şi m-am educat.Conform noului meu principiu,oameni ca ei nu mai au ce căuta lângă mine,cel puţin o perioadă.
Am să cânt undeva,am să găsesc eu ceva pentru un an,doi.Strâng o sumă necesară de bani,fac şi un împrumut ceva şi plec din ţară.Pare uşor,dar ştiu că nu e.Până acum,nu am prea avut parte de ajutor,deci cu ce ar fi diferit?M-am obişnuit.
În fine.New York,Los Angeles,California,Hollywood,sună bine nu?Să stai într-un apartament frumos amenajat,cu mobilă veche,clasic şi să admiri priveliştea în timp ce picături de ploaie se lovesc de peretele de sticlă.Să strângi în braţe o pernă şi să priveşti luna.
Asta înseamnă frumos pentru mine.Ofer mult,vreau să primesc la fel.Am citit ceva de curând ..."Atunci când plângi,dacă prima lacrimă se prelinge pe obrazul stâng plângi de supărare,iar dacă se scurge pe obrazul drept plângi de fericire.".Mă întreb dacă am plâns vreodată de fericire şi tot ce găsesc este un amărât de "nu".Un cuvinţel care mă seca de putere,care mă distrugea,care mă ruina...înainte.Nu acum.
Să nu renunţaţi niciodată la visele voastre,indiferent cât de greu e traseul.
>>Când îţi este greu,imaginează-ţi momentul când vei ajunge la capătul tunelului.Când vei spune "DA!SUNT MÂNDRU DE MINE!"<<
CITEȘTI
De ce îmi urăsc viaţa?
AcakSingurele momente în care mă bucur de linişte sunt nopţile.În rest,mă lupt cu adevărul că sunt o uşuratică,lipsită de viaţă şi trăiesc în trecut.Poate că după ce voi termina această carte,viaţa mea se va schimba în bine.
