The mysterious neighbor. /Romanian

Petrecerea

01.

Mirosul de alcool, țigări și ceea ce părea a fi marijuana mi-a inundat nările. Stiam ca nu este o idee buna sa vin la petrecere. Daca afla mama ca am venit aici, sunt ca si moarta.

-Noah! Noah! -am auzit de la distanță vocea îngrijorată a celei mai bune prietene, Barbara.

Mi-am oprit mersul și m-am întors, stand în fața ei.

-De ce pleci? -a tipat din cauza zgomotului din jur.

-Babi, stii ca nu-mi plac petrecerile astea. -spun supărată.

Ea m-a mintit. Mi-a spus ca este o mica intalnire intre prieteni, ca vom urmari un film si ne vom juca Twister. În câteva cuvinte, asta nu are nicio legatura cu ce se petrece aici.

-Iartă-mă, am crezut că nu este o petrecere, știi că nu te-aș minți, spuse ea, mușcându-și nervoasa buza inferioară.

-Vreau să plec - A oftat din frustrare și a privit in toate părțile. -Nu mă simt confortabil.

-Bine, deși ar trebui să te mai gândești la asta. Baiatul din colț nu si-a luat ochii de pe tine de când am venit.- spune despre un tânăr oarecum prea robust pentru gustul meu, dar avea un zâmbet frumos. 

Când a văzut că l-am observat, s-a ridicat de pe scaun mergand spre mine cu două băuturi în mâini. Articulațiile mele au inceput să tremure. Oh, nu! Intotdeauna mi se întâmpla asta când un tip frumos vrea să înceapă o conversație cu mine, care nu se referea la temele pentru liceu.

-Bună, ce faci? -el m-a salutat cu un zâmbet care a reușit să-mi inroseasca obrajii. Am râs nervos.

-B-Buna, bine. Si tu?- m-am bâlbâit

Dorința de a mă plesni singura nu lipsea, pariez că el radea pe interior pentru prostia mea.

-Bine. - zâmbetul lui se îngustează: - Vrei o băutură? -am negat imediat. -Atunci vrei să dansezi?

-Nu-mi pot lăsa prietena singura. - ma întorc să privesc acum la spațiul gol, unde se afla trădătoarea blonda. - Oh, ea ... -am fost întrerupta când corpul lui s-a lipit de al meu și mâna lui mi-a strâns fesa dreaptă  fără rușine.

- Nu îndrăzni să mă atingi! - am exclamat furioasa, iar palma mea i-a lovit obrazul

Oamenii care se întorceau pe coridorul îngust au inteles situația și au început să-l batjocorească acum, in timp ce el isi atingea obrajul cu durere. Poate că nu mi-am măsurat puterea, dar în acel momente nu am fost îngrijorata dacă suferă. 

- Curvo- scuipa sânge pe podea.

Da, l-am lovit tare. Mi-am recuperat respirația normală pana când a venit periculos de aproape de mine, strângându-si pumnii atât de tare încât am observat degetele albe.

Bratul lui s-a ridicat pana la fața mea, am închis ochii așteptând lovitura până când un țipăt  a atras atenția tuturor, chiar și celor mai beți sau drogați. 

-Ahhhhh! Cineva să mă ajute! Ajutor!

O femeie tânără cu părul brunet, subțire și cu haine care nu lăsa nimic la imaginație, coborî rapid pe scările principale, tremurand și cu câteva lacrimi pe obrajii roșii.

Fără ezitare, m-am apropiat de ea.

- Ce s-a întâmplat? - am întrebat-o, eu fiind singura care ii mai acorda atentie acum, restul oamenilor s-au întors la activitatea lor anterioară.

-E-el- a inghitit saliva -El este aici.-a murmurat ultima frază în urechea mea.

-Cine? Nu te înțeleg- am spus cu o încruntare.

-E un monstru. Pleacă de aici, mergi la tine acasă, nu e bine că ești în locul ăsta. Și ai grija. -a  spus iesind pe ușa din față, lăsându-mă fără cuvinte.

Nu știu despre cine naiba vorbea, dar ochii ei arătau disperare, mi-a spus adevărul. Trebuie să plec din casa asta. De fapt, daca stau sa o analizez, arata ca un bordel.

Am căutat-o pe Barbara ca și cum viața mea ar depinde de ea si am gasit-o schimband saliva cu un baiat. La inceput nu m-a bagat in seama, dar fata mea frustrata si-a atins scopul si in sfarsit ne-am dus acasa, in siguranta. 

"El este aici, este un monstru."

"Ai grija"

Aceste cuvinte au trecut prin fiecare colț al conștiinței mele epuizate. Poate că sunt paranoica, poate că voia doar să facă o glumă sau poate era drogata.

Da, este clar că am fost pacalita.

***