The mysterious neighbor. /Romanian

Prima crimă

03.

Am intrat, fără să ne uitam inapoi, in casă. Drew avea o atitudine ostilă, ura sa-i împiedici jocul in după-amiaza libera.  Mama mea este foarte strictă cu studiul, ne dă timp să ne odihnim în timpul zilei, dar majoritatea timpului liber mi-l petrec facand lucrările propuse în clasă pentru săptămâna următoare.

De aceea colegii mei de școală soptesc lucruri despre prietenia pe care o am cu Barbara.

Ea este cea mai populară, băieții tanjesc dupa o întâlnire, sexul feminin o invidiaza, viața ei reprezinta mersul din petrecere in petrecere, este la modă și în câteva cuvinte este perfectă. Totul opus mie.

Nu am voie să ies, doar să merg la școală sau să lucrez sau în rare ocazii m-au lăsat să mă duc la mall, dar trebuia să ajung acolo înainte ca soarele sa apuna. Pur si simplu viata mea este de rahat.

L-am ajutat pe Drew, scoțând bicicleta în curtea din spate, trecând prin bucătărie unde mama a făcut cina, din cauza mirosului, gura stomacului meu a protestat. Bineînțeles, nu am mâncat toată ziua și eu sunt adolescentul tipic care mânca până la coate. Eram, practic, un baril fără fund și apoi mă întreb de ce am câteva kilograme în plus.

- Am crezut că vor dura mai mult, dar se pare că nu au făcut-o, spuse Ibeth, mama mea. În timp ce  încă gătea. 

-Avem vecini noi și să spunem că nu sunt drăguți, m-am plâns. -Așa că am decis să intru, era cel mai bine.

-În loc să faci asta, trebuia sa fii prietenoasa, a răspuns.

Bine, acum a început cu reproșurile sale, dar nu am putut fi prietenoasa cu ei. Doar privindu-l pe  tânăr a reușit să mă sperie, nu mai spun de adult . Gândindu-mă doar la modul în care îl privea pe Drew și apoi pe mine, un fior mi-a strabatut coloana vertebrală. Ne privea ca pe niște paraziți, excremente sau eu știu, ca și cum am fi cel mai grav obstacol pe fata pământului.

-Mai degrabă, ar trebui să pregătesti masa, tatăl tău este pe cale să sosească. - m-a informat, in timp ce tăia cu ușurință legumele care se odihneau pe tocator. M-am limitat la a da din cap și am început să iau niște șervețele, după ce am terminat, am așezat tacâmurile.

-Pot să pun muzică? -am întrebat.

Eram, cu siguranta, dependentă de muzică. Era spectaculos să aud acele coarde melodice, orice gen era o viață pentru urechile mele, ceva pur și simplu de nedescris.

-Dar la volum mic sau opresc radioul-a spus și eu am oftat.

Am zâmbit,  rar imi era permis să ascult muzică pentru întreaga casă, așa că am mers la dispozitivul electronic și l-am pornit.

"The Monster"  a sunat și fără îndoială am început să fredonez versurile.

Blocarea ușii a sunat și Leo, tatăl meu, a trecut prin ea. Purta un costum formal, iar în mâna dreaptă avea rucsacul de lucru. Arăta stresat și nu-l pot învinovăți, trebuia să lucreze de luni până sâmbătă, doar duminica putea să se odihnească.

- Bună, tată, am salutat în timp ce m-am apropiat de el, ne-am îmbrățișat.

-Bună, prințesa mea. -m-a sarutat pe frunte.

Își scoase haina și își lăsă portofelul de piele pe podea. Am mers la masă și ne-am asezat. Mama nu a întârziat să aducă mâncarea, nu ii place sa ne servim pe cont propriu, așa cum spune ea: "Eu stiu cât sa servesc, nu te deranja".

Drew a coborât de la etajul al doilea, jucându-se cu avionul și făcând zgomote ciudate ca și cum ar fi "pilotat". S-a asezat lângă mine, fiind fata in fata cu tata. Cina era paste bolognese, minunat, imi plac pastele, este una dintre mâncărurile mele preferate.

- Cum a fost la treabă, dragă? - a intrebat Ibeth.

-S-a vândut o producție mare în America de Sud și profiturile sunt uimitoare, se spune că salariul va fi mărit și asta asteptam si eu si colegii mei- a răspuns el cu un zâmbet plin de mândrie.

-Felicitări! -mama exclamă cu același zâmbet ca și Leo. -Banii in plus în acest moment ar fi foarte util. -ea a terminat, s-a ridicat de pe scaun și a unit buzele cu ale lui tata. Ei și demonstrațiile lor afective în fața noastră.

- Diugh, asta e dezgustător, murmură Drew, facand o fata de dezgust.

Părinții mei au râs și s-au despărțit. Da, oamenii mă  întreba despre căsătoria părinților mei, aș spune că este cea mai drăguță dintre toate, în adolescență m-au avut, când erau doar iubiți, au mers înainte și s-au căsătorit câțiva ani mai târziu.

-Tată, avem vecini noi, a spus Drew cu gura plină. Făcând sosul de paste, sa iasa din colțurile gurii sale.

- Da, mi-am dat seama. Am auzit niște strigăte când am ajuns acasă, cred că se certau pentru ceva, a spus tata, ridicând din umeri.

- Ai auzit? - a spus mama, ea nu era barfitoare...doar voia sa se informeze mai bine, după ea.

-Vorbeau despre un tânăr, cred că și femeia a spus că era obosită de toată situația.

Dacă nu mă înșel, cred ca vorbesc despre băiatul cu bucle, dar nu pot interveni în ceva care nu mă privește. 

-Vecinii noi sunt ...ciudati - m-am alaturat la conversație, Drew m-a susținut pe mine și părinții mei s-au gândit doar la un răspuns despre modul în care ar trebui să respect oamenii care-mi înconjoară mediul.

-Daca sunt sau nu, nu e treaba noastră, Noah. -tata a mormăit, se încruntă și ridică telecomanda care se odihnea pe un raft de lemn la capătul mesei. El a pornit televizorul și a mutat pe canalul de știri.

"-Stirea ultimului moment: O femeie tânără din județul Cheshire, în Holmes Chapel, a fost ucisă brutal într-o alee...-"

Am observat cum părinții mei, chiar si Drew, au ramas fara aer, surprinsi.

O crima in Holmes Chapel? Niciodata nu s-a intamplat asta.

" -Victima acum recunoscută ca, Taylor Brooks, a fost găsită într-o groapă de gunoi, corpul ei fiind dezmembrat.-"

În acel moment m-am simțit ca și cum sufletul meu urma să ma paraseasca, asta trebuie să fie o glumă.  Pe ecranul televizorului au arătat fotografia celei deja decedate și dacă nu mă înșel, era  aceeași fată care m-a avertizat, mi-a spus să mă duc acasă și să fiu atenta.

"-Fata a plecat de la o petrecere târziu noaptea și de atunci nu mai apărea până când unii oameni, care au adunat gunoiul, i-au găsit trupul. Dacă aveți vreo informație despre moartea acestei tinere, mergeți la secția de poliție din Holmes Chapel-"

Oare cine a ucis-o? Poate aceeași persoană despre care m-a avertizat? Și dacă da ... acea persoană era la aceeași petrecere cu Barbara și cu mine.

Frica a început să preia fiecare centimetru din corpul meu.

Este un asasin, in Holmes Chapel, si asta nu era deloc bine.