Draga jurnalule..

Capitolul 2.

Buna dimineata..Sau poate nu chiar..sa fie doar " Salut".

Sti? Azi m-am trezit inundata in acele lucruri stupide de care abuzeaza bebelusii-lacrimile. De ce nici eu nu prea stiu..poate dor,sau poate griji sau poate doar amintiri. Ce stiu eu? Nici Dumnezeu nu ma intelege.

*       *      *

Azi nu m-a sunat deloc. Ma intreb daca si-a gasit un prieten mai bun..sau poate doar s-a simtit rau?..

Cand am sunat-o mi-a inchis si mi-a trimis un mesaj cu  "Nu pot vorbi." iar de atunci pauza,liniste,mormant.

In jur de 23.07 i-am trimis un mesaj "noapte buna." ,cum ma asteptam-n-a raspuns. Voiam sa-i spus c-o iubesc,nu era momentul..nu?

*    *       *

Long time no see,am I right?

Heh. Cu ce sa incep,cititorule ?

Zilele astea am fost ocupata cu fuga dintr-o parte-n alta si suportarea criticilor din partea apropiatilor..atat de ocupata c-am uitat sa dorm,sa mananc sau sa ma acomodez cu noua casa. Yay~.

Aparent,sunt atat de nepriceputa si neindemanatica incat nu voi avea un viitor nici daca "as vrea". Nici macar propii mei pariti nu gasesc 2 amarate de lucruri bune la mine,desigur raspunsul e urmatorul "Daca ma intrebi asa brusc ce ai vrea sa raspund ?! Nu imi vine acum nimic in cap,lasa-ma,n-am timp de prostiile astea".

Uneori ma gandesc daca e normal,dar apoi,noaptea,meditez si ajung din nou sa le dau dreptate.

Sunt parintii mei,iar parintii te cunosc cel mai bine. In 87% din cazuri ei au dreptate,asa ca de ce s-ar insela acum?

Sam..Cainele meu e bolnav si simt ca o sa inebunesc curand caci ai mei spun ca va fi bine si imi interzic sa-l duc la veterinar. Stiu ce gandesti,insa spre deosebire de alti copii de varsta mea eu nu am o alocatie. Sunt obligata sa cer bani fixi si sa motivez clar de ce si pe ce ii voi folosi.

Da,par un copil imatur,nu? Sunt un copil imatur doar ca..sunt un copil prins intr-o lume diferita de a ta,o lume inconjurata de porti imense de care nu poti trece,o lume secreta,o lume distrusa,o lume doar a mea..o lume care desi sfasiata se simte atat de bine s-o numesti casa,caci sti? Mereu voi gasi acolo tot ce am nevoie,chiar daca e doar in capul meu. E ciudat,dar imi place. Sunt o ciudata si-mi place.

In fine. Cred ca inca ma simt incomod sa vorbesc doar despre mine,chiar daca acest caiet/jurnal,ce o fi e ceva strict personal dar..Ce spui? Dupa ce ajungi sa afli tot..Poveste-ti viata,ca un raspuns vietii mele iar apoi ascunde-le impreuna pentru ca in ani,cand urrmatorul cititor sa le gaseasca sa afle ca nu e primul care gaseste acest lucru.

P.s: Nu judeca inca,sunt doar cuvinte imprastiate de o mana tremuranda,litere handicapate studiate cu ochi umflati si rosi de oboseeala,insa nu-ti face griji,in timp,poate mult timp vei intelege..poate. Daca nu..atunci nu esti cel potrivit.

Ah,era sa uit. Nu indrazni sa arati asta cuiva.

Oh well,sunt prea obosita,mai ales psihic..

Goodbye,

                    Hater.

                                                                                                                                   Opheliane.

Okk,inca unul :D Inca nu stiu ce va fi si daca se va intelege ceva dar sper. :)) Inca sper. Astept pareri chiar daca scartaie putin DX Promit ca o sa fug in cautarea inspiratiei cat mai curand.