Draga jurnalule..

Capitolul 3

Ah,buna din nou,cred.

Sti,draga strainule ? Devine iritant de ciudat. Ciudat sa confesez atatea lucruri inutine,banale cat si egoiste despre mine.

Ma intreb ce crezi acum si daca vei continua sa-mi cistesti " magnificul roman".

Azi,precum si-n alte zile de primavara,ploua. Ploua ca si cum acolo sus,deasupra norilor negri de atata suparare si dezamagire,se da un razboi brutal.De parca Domnul ar sta pe ganduri daca sa ne distruga pe noi,mostrii acestei lumi pe cale de disparitie,sau nu,iar acest lucru ar face ca tensiunea eliberata sa fie transmisa in cer,facandu-l sa se crape in mii si mii de bucatele,precum o bucata de sticla aruncata de la etajul 3. Ma intristeaza atat de mult.

Deseori privesc pe geamul patat de lacrimi ceresti,uscate sau nu,si ma gandesc ce si cum a fost candva aici. Cat de frumos? Cat de exotic si cine a trait cu sute de ani in urma pe pamantul pe care acum il calc cu atata nerusinare ?

Cred ca am mai mentionat,draga specimenule,faptul ca de curand m-am mutat,fara a-ti da insa un indiciu unde,sau de ce.

Ei bine,din motive necunoscute mie,acum locuies la marginea orasului,iar singurul avantaj este acela ca la nici 10m se intinde gratioasa o foarte veche padure,pe care de altfel abia astept s-o explorez.

Si din nou,brute ce suntem,am redus totul la ciment,uitand de frumusetea ce ne-o poate oferii natura. Am stiut doar sa distrugen monumente stravechi si mesaje "mistice" lasate cu un scop pentru noi,pentru ..pentru un aer murdar,un zgomot nou,asurzitor si derajant,ape infecte si oameni rai. Nu pare rau nimanui?

Traim intr-o lume  inundata de intuneric,crime,minciuni si religii inventate. Da,corect. Cine sunt eu,micuta Opheliane,sa judec si sa-ti fac aceste afirmatii,insa chiar nu-mi pasa.

Viitorul meu e nul,cine esti tu sa-mi spui sa tac?

Da omului o comoara pe care s-o pretuiasca toata viata iar in mai putin de 2 zile o va transforma in "ceva mai bun".

Urasc oamenii,ma dezgusta atat de mult incat nici animale nu ne putem numii-le jignim inocenta,ba chiar fiinta.

Desigur,nu sunt zeu si nici zeita,suntem toti o apa si-un pamant iar daca tot te strambi la vorbele mele atunci respira adanc si nu te enerva si tu,si eu am existat si am gresit la randul meu.

Azi am decis sa-mi inchid telefonul. Mama e plecata timp de 3 zile din oras iar cu ocazia asta pot ramane singura. Desigur,nu voi merge la scoala caci de vreo saptamana ma lupt cu varsatul de vant primit de la colegul meu de banca. Chiar nu il suport.

Ah?! Tata? Tata este scos de mult din peisaj. Lumea ma intreaba uneori " Si nu ti-e dor de el?!" ...Scumpul meu muritor..tu ce ai mai raspunde?

                  Eu sunt complet debusolata.

Cu ocazia acomodarii si cercetarii,existenta mea sper ca va fi trecuta pe modul "invizibil" sau poate doar "pierdut". Ultimul lucru pe care-l vreau e ca ea sa ma vada asa.

Ma blochez si nu stiu ce sa mai spun,caci in vecii vecilor n-am soptit atat de multe lumii..

                            Noapte buna,

                                    a ta egoista,

                                                   Opheliane.

Buun,insfarsit :D 1. Imi cer scuze daca sunt greseli,din nou am scris pe telefon 2. Sper sa va placa.  3. Da-ti o geana si aici -> http://www.wattpad.com/57209687-draga-jurnalule-capitolul-1

Bye !