*Rose povesteste*Aud un ciocanit repetat in usa.
-Nu vreau micul dejun! Zic suparata.
-Trebuie sa coborati repede. Tatal vostru se va supara.
-Nu s-a gandit ca ma voi supara inainte sa treaca intreaga firma pe numele nesuferitului sau fiu?!
-Yah! Nesuferitul asta te asteapta la usa! Crezi ca e vina mea?!
-Normal! Tip, deschizandu-mi dulapul pentru a ma uita la niste haine.
Usa e deschisa de enervantul meu frate.
Ma ia de talie si ma intoarce cu fata spre el, schimbandu-si tonalitatea vocii si facandu-ma cu greu sa nu par speriata de latura asta a lui.
-Uite ce e, vino la masa cat inca ma comport frumos cu tine, ai inteles?! Fetele trebuie sa se ocupe de asta, spune aratand cu degetul spre dulapul meu imens, nu de asta, spune aratand spre noua lui carte de vizita.
Ma despart din stransoarea lui si ies din camera mea, dar nu inainte sa ma uit la el si sa il surprind cu urmatoarele mele cuvinte:
-Park Chan Yeol! Daca vreodata mai intri in camera mea fara permisiune, vei sfarsi sugrumat de cravata aia de prost gust! Ce?! Credeai ca se asorteaza cu costumul ala de matase la mana a doua?! Poate sezonul trecut.
-Ce ar fi sa ma numesti "oppa"?
-Cand te vei comporta ca unul, ma voi asigura ca asa te voi striga.
Cobor scarile si ma duc spre bucatarie pentru a bea un pahar de apa, dar fara a ma face vazuta in sufragerie unde minunata mea familie lua masa.
-Va pot ajuta cu....
-Shhtt!!
-Chae Young?! Ai venit?! Aud vocea rasunatoare a tatei.
-Multumesc frumos! Zic, uitandu-ma la una dintre servitoarele noastre care m-a dat de gol.
Vin acum.Ma pun la masa. Beau putin suc de portocale si aud cum deja parintii mei incep prin a-l lauda pe JiSung.
Ce?! Nu ati auzit de el?! In timp ce eu si Chan Yeol ne batem pentru locurile noastre in Corporatie, el isi pierde timpul alaturi de trupa sa. O joaca de copii. E cu sase ani mai mic decat fratele lui si mai mic cu doi ani decat mine. Dar asta nu e o scuza, ar trebui sa lase joaca cu trupa aia, Nc-nu stiu cum.
-Si ce fac membrii trupei? Ar trebui sa veniti sa repetati la studioul nostru?! Il intreaba mama.
-Nu, repetam la compania noastra.
Imi dau ochii peste cap. Nu e ca si cum ei sunt cea mai populara trupa.
-Mama, tata, cred ca va trebui sa imi vopsesc parul albastru.
Ma stramb cand aud aceasta propunere jalnica, iar mama se inneaca cu suc.
-Dar doar ce te-ai facut blond, ii raspunde ea.
-E cererea companiei.
Ca de obicei tata si cu mine suntem tacuti.
Chan Yeol se da bine pe langa ei, facandu-ma sa dau afara toate inghititurile pe care oricum le-am luat fortat.Ma ridic de la masa si imi scutur putin uniforma.
-Esti gata de scoala?! Ma intreaba mama.
-Bineinteles.
-Sa iei note mari, ma sfatuieste ea.
-Nu as avea alta varianta.
-Vii cu mine azi?! Ma intreaba sorbind din cafea.
CITEȘTI
𝐼'𝓂 𝓃𝑜𝓉 𝒶 𝓅𝓇𝒾𝓃𝒸𝑒𝓈𝓈 ®
FanfictionNu imi plac regulile lor! Eu nu le ascult, eu le creez. Ma voi schimba? Niciodata! #82Fanfiction