𝐼'𝓂 𝓃𝑜𝓉 𝒶 𝓅𝓇𝒾𝓃𝒸𝑒𝓈𝓈 ®

2. Grupul Seventeen

*Rose povesteste*

Am deschis usa si arunc o privire in sala care obisnuia sa fie a noastra. Intr-o parte, masa de biliard a ramas aceeasi, in cealalta parte mini bucataria facuta de baieti, precum si barul care il aprovizionau cu bauturile furate de acasa sau cumparate din tari straine.

Nu inteleg de ce nimic de aici nu e prafuit. Totul arata bine inca.
Sticla mea preferata e inca acolo. Sunt 5 sticle asemanatoare in toata lumea. Este un vin rose de cea mai inalta calitate, veche de dinainte sa ma fi nascut eu sau... parintii mei.

Era sticla adusa de el... pentru mine.
Am facut un pact ca la aniversarea mea de 19 ani sa il deschid impreuna cu ei (aceasta este varsta la care esti major in Coreea).

Pianul roz, decorat de noi, fetele, era la locul lui. Cand Yoongi si-a dat seama de planul meu, a fost ceva timp suparat, dar am avut metodele mele de a-mi cere scuze (ceea ce o fac rar... nu prin cuvinte... prin... uhm... bani?! Uhm... nu suna bine. Gesturi! Sa le zicem gesturi.)

De cand nu am mai venit aici. Imi era dor.
Imi e dor de zilele cand NamJoon facea pe meditatorul cu toti, cand Yoongi ne canta, cand Kai cumpara mancarea mea prefarata, cand Jimin era... prietenul meu...cand Hoseok dansa, cand celalalt Hoseok (Won Ho) ma ignora mereu... cand toti eram grupul Seventeen.

Aud cateva sunete care ma fac sa imi intorc corpul spre directia de unde venea zgomotul.

-Tu cine esti?! Intreb cu bratele incrucisate.

-Asa mult m-am schimbat?! Intreaba, dandu-si jacheta jos.

Raman incremenita cand imi dau seama cine era.

-Tu...

-Rose... Park... ti-a fost dor de mine?! Ma intreaba, punandu-si toata carisma in cuvintele lui.

Imi dau ochii peste cap. Ma duc si il imbratisez, ridicandu-ma pe varfuri, pentru a ajunge la el.

-De ce ai lipsit atat de mult timp?! Seventeen s-a destramat imediat dupa. Putem fi iar impreuna...

Imi dezleaga mainile din jurul umerilor sai si ma impinge inapoi.
Gestul lui ma uimeste si ma lasa fara cuvinte. Pentru o secunda am crezut ca am gresit persoana.

-Nu te-ai schimbat?!  Ma intreaba de parca era complet normal ce spunea.

-Ce s-a intamplat cu tine?! Nu erai asa, intreb, putin speriata. Nu conteaza! Am nevoie de grupul Seventeen inapoi, zic putin suparata.

-Si eu. Dar fara tine. Nimeni nu vrea sa se puna cu fetita lui tati.

-Ce legatura are asta?! V, ce ti-a facut California? Ce ti s-a intamplat?

-Nu te preface ca iti pasa, Miss Chae Young. Si nu ma mai striga asa. Nu ai niciun drept.

-Glumesti.. nu-i asa?! Asta e o gluma.

-Asta am zis si eu cand te-am cunoscut, insa se pare ca era adevarat.

Picioarele incep sa imi tremure si realizez inca o data ca nu trebuia sa imi las garda jos, nici chiar in favoarea dorului.

Revin la personalitatea mea. Cea pe care o cunoaste toata lumea. Cea de care le este frica tuturor. Tot aceeasi care imi face expresia faciala sa inghete cea cu care face contact vizual.