Chapter two

323 34 3
                                    

Ochii mi se deschid brusc, facand contact cu un tavan alb, si o lumina orbitoare, de aceeasi culoare cu tavanul. Ma ridic brusc in sezut, si observ ca sunt intr-un pat.

-Ce e locul asta?

-Asta e infirmeria.

-Hm? Tu cine esti? intreb eu, vrand sa ma ridic pentru a-l putea vedea, dar esuez din cauza corpului meu slabit.

-Eu sunt Axel.

-A...a...Axel?

-Da.

-Vrei sa spui acel Axel. Adica Axel Heck?

-Da. Ne cunoastem?

-Nu. Nu. Nu are cum. Tu esti mort. Am vazut cu ochii mei.

-Amm... Cred ca trebuia sa ii spun asistentei sa iti administreze o doza mai mare din acel medicament.

-Tu glumesti nu? Adica eu am stat atata sa invat pentru tine, iar tu acuma nici nu sti cine sunt?

-Cum adica ai stat atata pentru mine. Nici nu ne cunoastem.

-Hai sa mori tu. Defapt nu. Ca numai vreau sa trec prin ce am trecut. Dar stiu mai multe decat stiu parintii tai despre tine.

-Nu te inteleg omule. Zau daca te mint.

-Nu iti spune nimic numele de Lucius? Lucius Payne?

-Nu. Nu il cunosc.

-EU SUNT.

-Incantat Lucius. Eu sunt...

-Stiu cine esti. Si stiu absolut tot despre tine. Nu am nevoie de nici un detaliu.

-Esti cumva stalker?

-Nu. Sunt,....defapt am fost cel mai bun prieten al tau. Ma intreb de ce parintii tai nu ti-au spus de mine pana acum?

-Nu am parinti bine. Nu mai aduce in viata ta vorba despre nemernicii aia.

My friend, My SlaveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum