O fata...normală

Capitolul 4 -> Prin Castel

- Nathaniel!

- Da, tata !

-Vino sa ti-o prezint pe Vanessa, sora ta !

-Vin imediat !

In cateva secunde, Nathaniel aparu in fata mea si a tatei. Oare si eu pot sa fac asta ? In fine, dupa ce Nath (asa ii zic eu, Nath) aparu in fata mea, tata spuse:

-Nathaniel, ea este Vanessa, "sora" ta.

- Buna, Vanessa !

-Buna Nathaniel !

- Bine, acum va las sa vorbiti. Nathaniel, arata-i Vanessei castelul,  te rog.

- Sigur , tată.

-Ok. Pa dragilor ! Distractie placută !

Dupa ce tata se evaporă, Nathaniel zise:

- Deci, tu esti Vanessa . Incantat de cunostinta ! Eu sunt Nathaniel. Tatal tau mi-a zis multe despre tine!

-Da. Eu sunt ! Nath, nu trebuie sa fi foarte manierat cand vorbesti cu mine ! Doar sunt sora ta !

- Ok ! M-am linistit ! Nici nu cred ca as fi rezistat sa iti zic tot timpul "domnisoara" sau mai stiu eu cum !

- Da. Ar fi fost ciudat ! Dar, Nath, am o intrebare .

-Care ?

-Tu poti citi ganduri?

- Da ....

- Tare !

"Stiu, nu ?"

-Stai, ce ?

"Exact asa"

- Adica pot...

"Da, poti. Tu de ce crezi ca ma auzi ?" gandi Nath

-Super !

- Si, cum e pe pamant ?

- Pai e....mult mai monoton. Oamenii n-au aripi, nu pot citi ganduri si n-au nici un fel de putere. Sunt....normali .

-A ! Cred ca e destul de........nasol ! Adica, mie nu mi-ar placea sa nu pot zbura sau sa nu ma pot teleporta !!!!

-Stiu! Dar iti vine sa crezi ca pana acum, eu nu am facut nimic din toate astea ?

-Auch! Eu zbor de cand ma stiu !

-Wow! Dar am o idee! Vrei sa imi arati castelul de afara? Din zbor?

-Ar fi super !

"Pai hai!" gandesc eu

-Ok!

Ne teleportam amandoi pana la poarta castelului si apoi ne luam de mana si zburam in jurul castelului. A fost ceva de zbor ! Cred ca ne-a luat vreo trei ore, pentru ca, castelul asta e imens taticule, nu gluma ! Este de marmura gri si lucioasa si are foarte multe turnuri

Unul din acestea este ceasornicul, care e cel mai mare si mai impunator turn.

In acest "tur" ne-am distrat atat de bine ! La sfarsitul turului, am zburat drept la mine in cameră. Am parcurs impreuna cu Nath drumul pana jos, la poartă, si mi-a aratat toate salile de bal si toate salile importante din castel. Apoi mi-am amintit de prietenele mele, care nu mai stiau nimic de mine de vreo 2 zile. Apoi mi-am amintit ca mi-am lasat telefonul acasa. Desteapta de mine!

-Nath ?

-Da Van. Vrei sa ne teleportam acasa la tine, ca sa-ti iei telefonul ?

-Da' tu esti chiar bun !