The Forest Middle

capitolul i

-Nu. Chiar nu imi vine sa cred ca m-ai sunat. Dupa atata timp! i-am spus plimbandu-ma in camera dintr-un colt in altul.

-Oh. Nu trebuie sa fii asa mirat. Nu e mare lucru.

-Spui? Am asteptat atata timp sa iti aud din nou vocea! Doamne. Nu mi-am dat seama pana acum dar ai cea mai perfecta voce. Singura dupa care tanjesc.

-Si daca te injuram acum? Si asa tanjeai? m-a intrebat ea razand.

-Draguto, nu conteaza ce imi zici. Te-as intelege perfect daca ai fi nervoasa pe mine. Defapt ma mira faptul ca nu esti, iubito.

-Poate ca sunt. Nu stii asta... a chicotit ea din nou.

-Oh.Ba da, stiu. Te cunosc prea bine. Mult prea bine. Simt in vocea ta ca inca ma iubesti.

-Ce sigur esti pe tine!

-Doamne. Au trecut doar doua saptamani dar parca au fost ani.

-Mie imi spui? E asa oribil aici. Mama ma exaspereaza intr-una spunandu-mi  ca ''mi-a gasit baiatul perfect''. Nici nu stiu ce vede atat de special la el.

-Povesteste-mi despre el. Vreau sa stiu si eu.

-Nu prea am ce sa spun...adica...e blond, ochii lui albastri sunt singurii pe care ii ador...desi cred ca sunt verzi, si il cheama Neil sau Miall sau ceva de genul asta...

-Cat timp mai stai acolo?

-Nu stiu, Harry. Nu mai vreau sa stau aici...dar vreau sa fiu singura pentru un timp, pentru doua,trei zile. atat.

-Cum zici tu, iubito.

-Dar ce ziceai de poezia aia? Vrei sa imi scri una?

-Da, da. Am scris-o deja...dar nu stiu daca ti-ar placea...adica...nu stiu ce sa cred. Daca sa ti-o trimit sau nu.

-Ei, hai. Cat poate sa fie de rea?

-Nu st-

-Pai astept sa mi-o trimiti. Dar nu pe e-mail pentru ca l-am sters...si nici prin mesaje ca si copiii mici. Esti un romantic, te descurci tu.

-Da, dar-

-Eu trebuie sa inchid! Vine mama si m-ar omora daca ar afla ca vorbesc cu tine. Te iubesc. Pa!

Nu imi vine sa cred ca fac asta. Mi-am pus telefonul pe birou si mi-am luat din nou pixul si foaia.

*beep*
Hazz, inca nu mi-ai raspuns? E ceva grav? Nici la usa nu raspunzi! Ce se intampla cu tine? Chiar  incepi sa ma speri, dragutule. Nu ma omora acum! Haidee! Raspundee!

A. Da. Am uitat sa ii raspund. Am luat telefonul si am inceput sa ii tastez un raspuns.

Da, prietene. Totul e bine. Nu iti face griji. Doar ca...umm...m-am certat cu Carly si sunt cam distrus. Dar totul e okay acum. Incet, incet ne impacam si totul o sa fie bine. O sa fie perfect. Si da, a aflat. Scuza-ma. x

Am continuat apoi sa transcriu poezia pe foaie.

Gata. Poezia e gata. Dar nu...nu pot sa ii trimit. E banala. O sa rada de mine...

Am coborat repede jos pentru ca cineva a inceput sa bata insistent la usa.

-Esti nebun? Vrei sa te omor? Chiar vrei? Ma provoci.

-Okay, Lou. Ce s-a intamplat?

-Ce? Ce? Ce s-a intamplat? Serios? Ma inebunesti! mi-a spus ridicandu-si mainile ii sus si mergand spre bucatarie.

-Ce faci acum?

-Mi-e foame, bine? N-am mancat nimic de 3 zile pentru ca Eleanor incepe sa ma certe. Spune ca ''trebuie sa ma opresc. Sa o iau mai incet'' ai spus imitandu-i vocea.

-Ah. Bun. Fa-ti ceva de macare. Eu ma duc sus pentru ca i-am promis lui Carly sa ii scriu ceva. Striga-ma cand e mancarea gata.

Am urcat repede sus si am inceput sa-i scriu ceva, pe langa poezie, desene. M-am speriat atunci cand mi-am intors capul si l-am gasit pe Louis langa mine, holbandu-se la ce scriam.

-Ce? E gata mancarea?

-Nu. Si ce e asta? a intrebat razand.O poezie pentru Carly?

-Da...de ce?

-O sa rada de tine, Hazz!

-Nu...nu o sa o faca.

-Ba da.

-Du-te si fa mancarea aia nu te mai contrazice cu mine! i-am urlat in gluma.

wowow. Multumesc. Wow. Mie sincer nu mi se pare atat de spectaculos, dar va multumesc.
Apropo, stiu ca poate nu va intereseaza...dar am primit de ziua mea bilete la One Direction. omg. (si o masina dar aia e a2a parte).
Multumesc pentru voturi si pareri. Sunteti niste dragute. Multumesc. :)