capitolul iii

102 19 3
                                    

Am intrat in camera mea obosit dupa toata 'distractia' de care am avut parte imprepuna cu Louis si Liam.

*flashback*

Am intrat incet in padure cu pasi mari. Am vazut o casa, aproape daramata, la 30 de metri distanta asa ca am hotarat ca vreau sa o explorez.

Am intrat zgomotos si am atras atentia cui nu trebuia.

Erau acolo. Doi lupi mari care se uitau atenti la mine. Am inghetat. Nu mai stiam ce sa fac. Daca fugeam, veneau dupa mine, daca ramaneam pe loc, eram mancat de viu. I-am vazut adulmecand timp de 2 minute apoi s-au intors si au sarit pe geamul spart.

Am oftat si am iesit si eu in fuga.

***

-Tu! Ochii aia...esti unul din ei! am spus eu aratand spre chelnerul cafenelei.

-Ce tot spui tu acolo, baietel? si-a ridicat el sprancenele.

-Erai in casa aia...tu esti. Tu si prietenul tau. Dar...nu stiu...e imposibil.

-Esti un pusti cu multa imaginatie!

-Nu sunt pusti! Am saisprezece ani! Acum spune-mi, cum ai facut? Cum ati ajuns asa? Sunt sigur ca tu esti. Mai mult ca sigur.

-Harry, linisteste-te! Pune-te jos, ia o gura mare de aer si termina! a strigat Zayn la mine.

-Nu! am spus. Nu inainte sa imi spuna.

El doar s-a intors si a mers spre bar. L-am urmarit pana acolo. Mi-a facut un semn cu ochii saa il urmaresc in continuare. M-a dus intr-o debara, a aprins becul si a intrat.

-Cum? m-a intrebat.

-Hah. Stiam eu. Tu erai, nu-i asa? Tu si prietenul tau...dar am aceeasi intrebare: cum?

-Harry...tu...okay. Spune-i tatalui tau ca m-ai intalnit pe mine, ''Louis Tomlinson''. El o sa iti spuna mult mai multe.

-De ce nu imi poti spune tu?

A iesit doar din camera si asa am facut si eu. Am mers la masa unde ma astepta Zayn.

The Forest MiddleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum