The Forest Middle

capitolul ii

Cand ma gandesc la tine

La ochii tai verzui,

O mare de taciune

Se-nvarte ca un cui.

E-un cui fara de capat

Si foarte scurt infipt

In sufletul sfasiat

De dorul nesfarsit.

De dorul revederii

De-ati pune palma-n palma

Se duce tot de rapa,

Ramane luna calma.

Sa simt iubirea dulce

Ce-i altfel decat mierea

Ea tot n-ar satisface

Si n-ar da mangaierea.

Dar ea se infiripa

De nu ar fi secrete

Ar fi ca o aripa plapanda

Si ar zbura fara pecete.

Si-adorm cu gandul tot la tine,

Lumina-mi visu-ntunecat,

Asterne-ti trupul peste mine

Sa fie un vis minunat.

                                    Te iubesc, Carly. 

                                                        Al tau scump,    Harreh x

Am pus poezia intr-un plic si l-am pus pe pat. Inca nu stiu daca ar fii bine sa i-o trimit sau nu.  Nu e atat de reusita si acum ca sunt gata sa i-o trimit e si mai nasoala.

Dar fapta e consumata, i-am promis. Am luat plicul si am coborat jos si am  mers spre masina. Am urcat si am pornit spre posta.

Am trimis-o.

Nu. Ar trebui sa ma intorc. Nu pot sa ii trimit o astfel de poezie! E mult prea copilareasca! Oh. Sigur o sa ma creada un copil esuat. Asta e prima data cand ii scriu o poezie. O sa creada ca sunt nebun, cu siguranta!

Sunt extenuat, seara trecuta n-am dormit deloc, era luna plina. Si chiar daca este doar ora 8pm, am hotarat sa ma pun in pat si sa ma culc.

M-am trezit cu gandul la Carly, asa cum am si adormit. Oare a primit poezia? Nu stiu. Am coborat jos sa imi fac micul dejun. In bucatarie i-am gasit pe Louis si Liam.

-Serios, baieti? Ce cautati aici atat de devreme?

-Devreme? Serios? E ora 12am. Si nu e vina noastra ca tu ti-ai lasat usa din spate deschisa. a spus Liam cu o fata de nevinovat.

-Pentru ca aia e usa spre curte! Deci ati sarit gardul...nu sunteti normali. Jur.

-Si noi te iubim, Haz. A spus Louis ridicand tigaia cu clatite.

M-am pus la masa si am inceput sa mananc clatitele deja facute. Erau bune. Louis ar trebui sa se faca bucatar. Pacat ca Eleanor il vrea avocat.

-Auzi? Louis? Tu de ce nu te impui in fata lui Eleanor?

Niciun raspuns.

-Lou!

-Pentru ca n-are demnitate! haha. A spus Liam in gluma.

-Oh. Am demnitate. Doar ca sunt un barbat care isi respecta iubita.

-Bla, Bla. Spune adevarul, Lou. Nu te musca nimeni.

-Ce adevar?

-Ca daca nu ti-ar sti marele secret, te-ai fii despartit de mult timp de ea!

Din nou niciun raspuns, asta imi da dreptate.

Nu imi vine sa cred cate voturi si chestii! Multumesc! Sunteti geniale. Nu prea stiu ce vedeti atat de special dar totusi ma bucur ca va place.

*poezia e scrisa de mine. dont judge me, plz*

Siii @TakeMeToNeverLand1D s-a oferit sa scrie 'din perspectiva lui Carly'. :) E aceeasi poveste, doar ca e din perspectiva lui Carly si cele. Soo, daca vreti, sa ii scrieti ei sau mie, si atunci o sa o scrie. :D Apropo, Mersii, @TakeMeToNeverLand1D, ly♥