Slujnică în casa lui

8

Treceam, ținându-ne de mâini ca niște adolescenți îndrăgostiți, puntea ce ne despărțea picioarele de micul izvor gălăgios. O potecă lată de un metru se întindea ca un coridor spre o pădure deasă. Iar pe marginea potecii erau plantați în linie o mulțime de trandafiri roși și câțiva bujori albi care începeau să se ofilească. Mirosul era extraordinar.

-Va trebui să îți închizi ochii, Anne!

-Nu promit că o să îi țin închiși. Și las un chicotit să îmi părăsească gura care a fost închisă tot drumul.

-Bine, atunci o să te leg. Întoarce-te puțin cu spatele. Degetele lui lungi și catifelate îmi ating fața. Îmi țin respirația cât timp el mă leagă la ochi cu o bandană roșie ce se potrivea perfect cu peisajul.

-Dar dacă o să cad? Îi spun speriată. Probabil mă plâng ca o fetiță mică.

-O să te țin eu și totul o să fie în regulă.

Îmi înfășor brațul de al lui chiar dacă încă ne țineam de mâini. Din poziția asta îi puteam simți inima care bătea lent și ritmat. Era atât de frumoasă acea melodie mai ales când se mai auzea din iarbă câte un greiere rătăcit.

Puteam simți că pământul e denivelat sub picioarele noastre. Îmi era teamă ca nu cumva să ne vadă cineva, iar din postura asta orcine ar crede că sunt beată moartă, iar Sebastian mă ține pentru a nu cădea. Îmi venea să râd dar nu aș fi vrut să distrug atmosfera asta liniștită.

-Urcăm cumva? Mi se pare că drumul devine din ce în ce mai abrupt. Dovadă fiind piatra de care m-am împiedicat. Noroc că el e puternic și poate să țină o neîndemânatică, ca mine.

-Doar taci! Bine? Mai avem puțin și ajungem. Glasul lui era tăcut și calm abia că îl auzisem.

Dupa încă zece minute de mers ne oprim. Aici era puțin mai frig și puteam auzi o cascadă de undeva din depărtare. Simt că îmi desface bandana de la ochi și o bagă în buzunarul din fața pantalonilor.

-Acum poți să te uiți.

Rămăsesem perplexă din cauza priveliștii din jurul nostru. În dreapta mea se afla o fântâniță cu apă ce nu mai avea găleata ci doar o cană fără toartă. Presupun că puteam scoate apă direct cu mâna. Lângă ea se afla o băncuță scorojită de la ploi și zăpezi dar încă mai era intactă și te puteai odihni pe ea.

La câțiva pași depărtare trona un stejar bătrân și uscat, iar câteva ramuri nevinovate căzuseră la baza lui, protejându-l ca pe un rege. Mirosul de brad te îmbăta, iar izvorul era mult mai alb aici.

Priveliștea se asemăna cu cele din poveștile pe care mi le spunea bunicul noaptea când mâncam și priveam stelele strălucitoare.

-E magnific Sebastian. Parcă m-aș afla în lumea basmelor. Cu prinți și prințese ce nu se tem de nimic, iar în jurul lor e numai fericire.

-Știu, vezi? Aici mergeam cu bunicii ca să adunăm fragi. Bunica mea făcea o dulceață excelentă. Dar cu trecerea anilor devine din ce în ce mai uimitor locul ăsta. Parcă i se amplifică misterul.

-Îmi este teamă să nu mă trezesc din acest vis, Sebastian. Iar apoi să măconfrunt cu realitatea. De ce nu putem trăi împreună fără frica că am putea fi prinși la un moment dat.
O lacrimă mi se prelinge pe obrzul îmbujorat probabil de la emoții dar el mi-o șterge cu bandana pe care o avea în buzunar.

Acum eram așezați pe canapea, iar eu profit de situație și mă așez cu capul în poala lui nu înainte de al săruta cast pe buzele ușor rozalii.
Acesta îmi dă la o parte firele de păr de pe față și îmi sărută fruntea caldă.
Chiar dacă afară era frig în acest moment îmi era foarte cald de parcă eram în miezul zilei.

-De ce m-ai adus aici? Îi spun atât de încet încât nici eu nu mă auzisem.

Nu vorbea. Îmi puteam da seama că era relaxat după respirația lui. Privea oarecum în gol de parcă ar fi văzut pe cineva însă noi eram singuri. Doar câțiva lilieci mai zburau pe deasupra capetelor noastre. Îmi era teamă. Nu îl mai văzusem așa până acum. Era o altă variantă a lui Sebastian. Una tăcută și atentă.

După câteva minute scurse în deril își trece limba peste buze și spune:

-Pentru că îmi placi Anne, ești singura de care m-am simțit atât de atras. Când îmi atingi puțin mâna simt că explodez de fericire. Mă simt complet, iar dacă ar trebui să mor aici cu tine aș face-o cu cea mai mare plăcere. Îți mulțumesc că te-ai angajat la mama mea și nu ai demisionat atunci când m-ai văzut cum sunt. Îți mulțumesc că exiști, Anastasia.

Îl prind de ceafă și îi izbesc buzele de ale mele într-un sărut senzual și dulce.