Slujnică în casa lui

7

Eram cu toții în mașini. Eu mergeam împreună cu Sebastian, iar părinții lui erau într-o altă mașină. Mama lui ar fi vrut să meargă cu ei dar a decis să vină cu mine. Motivul era răul lui de mașină. Dar totuși mergem de trei ore și nu a oprit deloc mașina.

Mi-a prins palma în mâna sa și mi-a sărutat-o delicat apoi a coborât-o și continua să mi-o țină. Era caldă, iar degetele mele erau reci. O problemă ce o am încă din copilărie.

—Te simți bine Anne? Ai mâinile reci, spune în timp ce mă privește dubios.

—E normal să le am Sebastian. Mă confrunt cu problema asta de mică. O să mă încălzesc rapid.

—Vino o să îți scot o haină din portbagaj. Parchează mașina și își sună părinții spunându-le că o să facă un mic popas, iar ei acceptă fără nicio ezitare.

Ce te stresezi atât? Doar nu crezi că se gândesc că voi doi vreți să vă giugiuliți. Coboară din mașină apoi se îndreptă cu pași hotărâți spre portbagaj.

—Cea galbenă, e tocmai în colț.

Scot un hanorac negru destul de gros și mă îmbrac cu el. Stătea pe loc cu mâinile în buzunarele din față și își muta privirea dintr-o parte în alta.

—Haide mergem? Spun în timp ce mă îndrept către ușa din  dreapta.
Însă îmi prinde mâna din nou și mă trage la pieptul său.

—Încă nu te-ai încălzit Anne, dar o s-o fac eu în locul hanoracului ăsta banal, rânjește.

—Poftim? Ce vrei să faci? Încep să râd în timp ce el îmi gâdilă zona burții.

—Vino înăuntru. Îl urmez în spatele mașinii și mă așază încet cu spatele pe cele două scaune.

Îmi dă hanoracul și tricoul jos, iar eu rămân în sutienul ce îmi acoperă sânii vineții.

—Am nevoie de ăla altfel o să îngheț din cauza frigului.

—Taci, iubito, nu o să-ți mai fie frig după ce o să vezi ce îți fac. Am înghițit în sec, apoi el mi-a dat pantalonii scurți jos. Ok chiar o să mor de frig. Mă întreb de ce nu dădea drumul la căldură. Poate plănuise asta încă de la început.

Începe să îmi sărute gâtul mușcând puțin din pielea ce probabil începuse să se înroșească. Mi-a lins pielea apoi a trecut la buze.
Râvneam după sărutul său. Aproape îi uitasem gustul buzelor. Îmi era dor de atingerile lui plăcute, care mă făceau să trăiesc un vis nemărginit. Când mă aflam în preajma lui, mă simțeam cu desăvârșire: Prețuită, Iubită. Ultimul cuvânt îmi este greu să mi-l imaginez așa că mă concentrez pe sărutul său care devenea din ce în ce mai profund.

I-am dat tricoul jos, astfel rămânând la bustul gol, ca și mine.
Mi-am dus mâinile la nasturele de la blugii săi și m-am chinuit să îl desfac. Executam aceste mișcări fără să mă gândesc la consecințe. Știu doar că voiam să îl am aproape. Îmi doream ca nimeni să nu se mai bage între noi.

Voiam să fim singurii care pun regulile dragostei.

A început să îmi maseze coapsele mangâindu-le ușor până la acea zonă. I-am dat la o parte mâna, iar el a zâmbit ca un copil. Mi-a desfăcut sutienul ușor și mi-a lins sânii. Mi-am ridicat bazinul și i-am atins abdomenul cald și diform.

Începeam să gem și să transpir în același timp. Îmi era frică, ca nu cumva să ne vadă cineva de afară, dar mi-am adus aminte că Sebastian are geamuri fumurii, care să ne ferească de ochii băgăcioși.

Mi-a trecut limba peste  buze apoi le-a mușcat sălbatic de parcă toată lumea avea să se sfârșească în câteva minute, iar noi, protagoniștii unei cărți încă nesfârșite, vom muri.

—Te rog! Sebastian? Gâfâiam, iar pieptul mi se ridica rapid.

—Ce mă rogi? Anastasia.

Nu i-am răspuns. Nu voiam să par o ușuratică. Așa că l-am lăsat să continue după bunul plac.

—Ești cea mai specială femeie pe care am întâlnit-o până acum. Te rog să nu faci ceva care să îmi schimbe părerea despre tine. Cuvintele lui îmi răsunau în minte, de parcă cineva mi le închisese cu forța acolo. De ce îi este teamă că o să-i schimb părerea? Dacă o s-o schimbe el pe a mea în tot acest timp în care îi voi fi aproape.

—Tu rămâi în spate ca să te îmbraci. Eu o să conduc. Își trase tricoul pe cap și se chinuise să pătrundă printre scaune ca să ajungă la volan.

*

Am intrat în cabana destul de măricică, dar primitoare.
Era cald dovadă fiind șemineul în care ardeau lemne uscate. Pe el erau așezate diferite poze cu membrii familiei. Observasem un copil mic, o variantă fără mușchi a lui Sebastian.

În mijlocul camerei era un covor, de mărime medie, în formă de urs. Scaunele din stejar erau de modă veche și te purtau într-o atmosferă din povești. Barul era compus din alte scaune mai înalte, iar rafturile erau pline de băuturi alcoolice.

—Haide Anastasia du-ne bagajele în camerele noastre. Nu o să fie greu să le găsești. Sunt doar două la etaj. Una mare, a noastră, și cea din dreapta a lui Sebastian. Tu o să dormi la parter.

Visul meu frumos se încheiase acum, mă transformasem din nou în  Cenușăreasa. Sebastian se ridicase să mă ajute dar i-am făcut semn să nu se îngrijoreze.

După ce au servit cina, toată lumea s-a îndreptat către camerele lor.
M-am îmbrăcat în pijamalele mele pufoase și m-am băgat sub plapumă.
Pe la ora 23:00 am auzit pași pe lângă ușă și m-am ridicat în fund. Era ciudat, mai mult înfricoșător.
Ușa se deschisese iar eu îmi apucasem papucii de pe jos ca să mă apăr.

Seba intră în cameră și se așezase pe un scaun din colț.

—Ce cauți aici? Ne poate prinde cineva.

—Vreau să vii cu mine să îți arăt ceva, zâmbetul șiret îi radia pe față.

—Nu fii copil, e aproape 12 noaptea. E frig și sunt multe animale, spun în timp ce-mi acopăr fața cu pătura.

—Te voi proteja eu, iubito. Cum pot să refuz când îmi vorbește atât de frumos. De multe ori complimentele mi s-au părut doar niște vorbe inutile făcute cu scopul de a primi ceva in schimb. Dar acum era diferit. El era diferit. Eu eram o buimacă.

Mi-am luat geaca pe mine, l-am cuprins de mână și am ieșit afară în întunericul nopții.