Eccedentesiast

O scurtă introducere

       Pentru început, pentru cei care mă știu, nu mai este nimic de spus. Nu cred că mai este un lucru neștiut despre mine, în schimb pentru cei care nu mă cunosc în realitate am câteva lucruri de spus. 

       În primul rând, da, am un nume real, însă prefer să mi se spună Jennifer. De ce? Nu cred că are vreo importanță foarte mare aici. Plus că Jennifer nu e numai un pseudonim, e o altă latură  a mea, mult mai curajoasă și mai sigură pe ea. Un eu mult mai bun. Unul care aș vrea să nu moară niciodată.

       În al doilea rând, nu voi arăta sau spune cum arăt. Cred că e mult mai important să fie criticate, în mod pozitiv sau negativ, creațiile, firea și părerile mele, nu felul în care arăt sau modul în care mă îmbrac sau îmi aranjez părul...asta o pățesc deja în viața reală.

    Și nu în ultimul rând, cum am mai spus și mai sus, pseudonimul meu mai este și o altă latură de-a mea. Una mult mai curajoasă, mai vulcanică și mult mai confidentă, care apare aici, pe internet. În realitate, însă, eu sunt o persoană timidă, nu chiar atât de sigură pe sine și mai mereu judecată. De ce? Pentru că încerc să fiu eu. Pentru că încerc să nu mă mai ascund. E pur și simplu obositor să te ascunzi mereu, să nu poți fi cine ești cu adevărat. Mă simt ca și cum bolovani grei cad peste sufletul meu. Ca și cum un ștreang s-ar fi pus în jurul gâtului meu. Și nu, nu e o alegere să te ascunzi. Nu este un gest de lașitate. Ești forțat să faci asta. Sunt forțată să fac asta.  Oricât de încrezătoare încerc să fiu, oricât aș încerca să construiesc acest zid, acesta tot va cădea. Odată cu el, cad și eu. Îmi ascund tot, de la sentimente, durere, până la vorbe. 

     Singurele lucruri în care pot fi cu adevărat eu sunt muzica, filme, cercul ăla mic de prieteni, la cursurile de actorie și în cărți. Ele sunt elementele care mă fac să mă simt în largul meu pentru câteva momente. Mă fac să uit de singurătate.

    În încheiere, o să răspund la o întrebare pe care toți cunoscuții mi-au pus-o: Ce ai vrea s[ faci cu viața ta? Lăsând la o parte visul de a deveni o renumită actriță ( un lucru de care nu sunt sigură dacă va deveni realitate) sau un psiholog, sau un translator Japoneză-Engleză sau Japoneză-Română, vreau să fiu o persoană care să inspire, să rămân cât de creativă și visătoare pot. Și să am puterea să transform nu numai visele mele, dar și ale celorlați în realitate.

    Asta a fost tot despre mine, despre Jennifer. Sper că nimic nu s-a schimbat sau se vor schimba după cele spuse.