Eccedentesiast

Măști

Ochii tăi plini de ură fața-mi studiază,
Pe chipul meu fericirea încă radiază.
Un mic secret să-ți spun: sunt un actor talenat,
Și nu ai observat că de fapt o mască am purtat.

Acea "bucurie" de repetate ori încerci s-o spargi,
Și de lângă mine să-i înlături pe cei dragi,
Crezi că nu-mi pasă, lucrul ăsta te oftică,
Ups! O ală mască, te rog să nu-mi porți pică.

Încă n-ai obosit, să mă dobori îți place,
Crezând că de la mine o lacrimă vei stoarce,
Simt cum ochii mă înțeapă de durere...
Proasto, fii atentă! Masca-ți e-n cădere!

Ai venit înapoi, cu gașca ta-n spate,
Săgețile voastre otrăvite mă străpung tare,
Icnesc puțin, dar mă prefac că nu mă doare,
Însă realitatea-i alta, eu mor de durere.

A ta armată din ce în ce mai mult a crescut,
Dar să mă facă să cedez nu au putut.
Ați plecat, în sfârșit nu mai trebuie să m-ascund,
Lacrimile fierbinți acum ca un râu curgând.

Ai încetat această bătălie, ai obosit,
Crezi că te-am înfrânt, dar ai greșit.
Sufletul meu e frânt, speriat de lumină,
Iar acum în tăcere și întuneric s-odihnește- n tihnă.