Atingere interzisa

Lantisorul

Am pasit cu frica pe usa cimitirului . Nu era nimeni , decat groparul care se pregatea sa plece avand in mana o lopata iar un cealalta cateva flori . Incet , incet se lasase noaptea cu ororile sale necunoscute .

Fiind inca iarna , se intuneca repede . Mi-am strans mai bine paltonul in jurul meu pentru ca incepuse sa imi fie frig . Trebuia sa o ascult pe mama si sa imi iau inca un pulover pe mine . Nu mai aveam mult pana la iesirea din cimitir , dar ceva mic si rosu imi atrase atentia . Era un lantisor ce avea ca pandantiv o inimioara . Acesta atarna de crucea unui mormant . Dar nu fusese un simplu mormant ci unul din marmura neagra . Imprejurul lui se aflau multi trandafiri negri . Asta chiar era ciudat .

Am luat usor lantisorul in mana fiindu-mi frica ca nu cumva sa il scap iar mica inimioara sa se sparga . Era foarte frumoasa , insa nu mai apucasem sa o admir caci in spatele meu se auzise un marait puternic . M-am intors crezand ca este vre-un caine , dar nu era nimeni . Imaginatia imi juca feste ori oboseala isi spuse cuvantul .

Rose ... Rose ... Rose , iubito ... sopti o voce barbateasca si senzuala .

Am incremenit la auzul numelui meu . Lantisorul il scapasem printre degete si simteam cum stomacul mi se strange ghem . Nu am mai stat pe ganduri si am luat-o la fuga . Alergam fara sa ma mai uit in urma .

Picioarele parca ma lasau , iar privirea mi se incetosa , iar atunci stiam ca ceva se intampla cu mine . Si nu ceva bun .