Am ajuns !

422 42 16
                                    

-Fetito , te simti bine ? rasuna o voce . Mi-am deschis incet ochii incercand sa-mi revin . Simteam ceva umed  sub mine . Eram pe pamant . Am incercat sa ma ridic dar o durere puternica de cap nu imi dadea voie .

-Lasa-ma sa te ajut . In fata mea se afla un batranel . Mi se parea  cunoscut . Acesta ma lua usor de brat si ma ridica . Abia acum observasem ca eram inca in cimitir . In cateva clipe mi-am adus aminte totul . Lantisorul , maraitul ... M-am impiedicat de o piatra vrand sa ies din cimitir .

-Multumesc de ajutor . Ii zic batranelului in timp ce ma scuturam de resturile de pamant .

-Pentru nimic . Spuse acesta schitand un mic zambet .

*********

-Rose  , esti gata ?

-Acuuum ! Strig coborand scarile , tinand in mana stanga iphone-ul meu negru iar in cealalta bagajul .

-Gata , putem pleca mama ! spun cu zambetul pe buze . Mama este o persoana superba . Inalta , cu parul blond pana la umeri , si cu niste ochii albastri . Ridurile de pe frunte iti dau de inteles ca e trecuta prin multe .  Munceste mult , alta data nu o vad cu zilele . Fiind plecata mai mereu cu afacerile . De cand a murit tata , ea se ocupa cu toate . De cate ori i-am spus sa isi ia o vacanta , chiar si de doua , trei zile . Dar nu intelege , spune ca-i este oarecum sa lase totul pe angajati .

Drumul nu a durat mult , in cateva ore am si ajuns . Mi-am luat bagajul de pe scaunele din spate , am pupat-o pe mama si am coborat din masina . Aerul puternic al brazilor imi amintii de copilarie . Aici veneam aproape in fiecare weekend . Dar scoala ocupandu-mi mai tot timpul , nu am mai venit atat de des . Totul a ramas asa cum imi amintesc . Casa este una mare , seamana ca si un conac in stil victorian , de culoare inchisa  . La baza are stalpi din lemn de brad , pe care sunt sunt sculptate niste desene , iar in fata  intrarii se afla un mic gardulet .

Atingere interzisa Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum