”Oh Kate, serios? Oamenii normali nu vin la 7 dimineața la tine la ușă și bat de parcă ar începe al 3-lea Război Mondial, știi?”
În această situație cuvintele erau de prisos. Nu mai aveam putere nici să-mi cer scuze, nici să dau vreo explicație. Tot ce făceam era să stau în picioare în fața ei.
”Erm.. Kate, ești ok?”
Din nou, nu am scos nici un sunet. Am întins mâna cu testul de sarcină și am rămas pe loc, cu aceeași față nedumerită și speriată.
”Oh doamne. A cui e? Spune-mi că nu al tău.” a izbucnit Malia.
Ce era să zic? Nu, l-am găsit la intrarea în blocul tău, stai liniștită, voiam doar să ne amuzăm? Am afirmat ușor din cap. Din păcate, era al meu.
”Sean știe?”
”Huh! Ce să știe? Nu, doarme dus! Nici nu știu cum să-i zic.. nici nu vreau s-o fac.” Am spus toată fraza dintr-o răsuflare, oprindu-mă puțin pentru a lua o gură de aer. ”Nu pot să fac asta! Nici unul dintre noi nu poate. Am o facultate de terminat, el abia are timp să stea cu mine. Cariera lui abia acum începe.. nu-l pot ține acasă din cauza unui copil care nici măcar nu era planificat. NU putem face asta, în nici un caz.”
”Kate, sper că știi că trebuie să-i spui.”
Dintre toate lucurile, ăsta era singurul pe care nu voiam să-l aud. Dar avea dreptate. Nu voiam să-i spun, dar nici nu-i puteam ascunde asta. Întrebarea era cum să i-o spun..
”Malia, știi foarte bine cum e Sean. NIci nu știu la ce să mă aștept din partea lui. Sincer, mi-e frică de reația lui..”
”Oh haide, nu te va da afară din acasă, e și vina lui.” A spus Malia, chicotind.
Eu am luat-o foarte în serios. Eram speriată, ce era să fac?! Orice frază îmi amplifica teama.
Cu chiu, cu vai, a reuși și m-a dus acasă. Intrând pe ușă, i-am văzut pe băieți. Dylan era pe canapea, mutând programele de la televizor în continuu, iar Sean tocmai intrase în cameră, auzind ușa de la intrare.
”Kate, pe unde doamne iartă-mă ai fost? Știi cât e ceasul? Uite un sfat. Măcar ia-ți telefonul cu tine când mai pleci așa.” A spus Sean puțin nervos. Super, l-am enervat. Bravo Kate, acum te rog dă-i vestea care-ți va oferi un șut în fund spre ușă!
”Sean, Kate are ceva să-ți spună.” M-am întors spre Malia aruncându-i cea mai speriată privire. Nu eram gata!
”Kate n-are nimic să-ți spună!” Au fost singurele cuvinte pe care am apucat să le zic.
Dylan, de pe canapea a început să râdă, chemând-o și pe Malia lângă el. Minunat, v-am împăcat, cu plăcere. Poate după această zi, o să mă primiți să stau la voi. Voi avea nevoie.
”Ce s-a întâmplat?”
Huh, grozav, a întrebat. Nu mai pot da înapoi..
”Felicitări, vei fi tătic!”
POFTIM? Asta n-a ieșit din gura mea! M-am întors spre Malia, de data această fără o privire speriată, ci cu una de pe care puteai citi că mă voi ocupa de ea cât mai curând. Măcar cineva a spus-o. Acum îi acum. Privindu-l pe Sean, mi-am dat seama că nu-i puteam citi nici o emoție pe față, absolut nimic.
”Tată? Adică vom avea un copil?!” a spus în timp ce venea rapid spre mine. Acum se putea citi fericirea pe fața lui. Ok, nu era reacția la care mă așteptam, dar am răsuflat ușurată.. voi dormi acasă diseară. ”Nu pot să cred.. e minunat.”
