Knock Knock.
Oh, am bătut atât de încet, normal că nu au auzit ușa! Ok Kate, mai cu forță.
Knock Knock.
Pot să garantez că de data asta am bătut mai tare! Oh haide, am auzit până și eu. Mi-am lipit urechea de ușa lor și am început să bat. Dacă auzeam vreo mișcare din partea lor, iar ei nici nu se deranjau să vină să-mi deschidă ușa.. Uf, nu-mi lasă de ales! Voi intra cu forța. Până și subconștientul meu râdea de mine.
"Dada Kate, tu ești Hulk reîncarnat. O ușă ca asta? E ca și cum ai lua o bomboană din mâna unui copil." Mi-am spus. "Din mâna unui copil care a crescut într-o secundă până la vârsta de 30 de ani și e și campion mondial la box. Da e ok, tu ai forța."
Knock Knock.
Vă promit că e ultima voastră șansă! Cred că de de data asta bătaia mea s-a auzit și la vecinii lor pentru că pe mine cu siguranță mă durea mâna.
"Ce Dumnez..."
Nici n-a apucat să-și termine fraza că l-am întrerupt. "Bună dimineața, Ty." I-am spus cu cea mai mare ură posibilă și am fugit spre camera de unde a venit. Malia era încă în pat, dar după cum o știam eu pe ea și cum doarme iepurește, mai mult ca sigur că primul zgomot făcut o va aduce la realitate.
M-am așezat pe patul lor în cel mai ușor mod posibil, dar Dumnezeule, în ce hal scârțâia! Zici că s-au luptat două armate aici aseară. Oh, stai..
"Ty?" Întreabă Malia, cu ochii încă închiși.
"Mă compari cu el? Bleah, te credeam prietena mea."
"Ce ai mai făcut Kate?" Întreabă Malia, întorcându-se cu spatele la mine și punându-și pătura peste cap.
Știam că mă aude așa că nu m-am sustras din a povesti. Timp de 10 minute, am vorbit atât de mult și repede încât am fost nevoită să mă repet, dar de data asta aveam toată atenția ei.
--------
"Wow, wow, oprește motorul. Va-ți certat din cauză că el e prea gelos?" Sunt primele cuvinte pe care le aud de la cea mai bună prietenă a mea, în timp ce mergea spre bucătărie pentru a-și face ceva de mâncare.
"Prea protector. Protector. Te-ai prins? Nu gelos. Dacă era gelos, cred că rupea capul cuiva." Am răspuns în timp ce mă așezam pe scăunelul de la masă.
"Kate, știi prea bine că ești cea mai bună prietenă a mea și ești bine venită oricând la mine, dar nu de fiecare dată când te cerți cu Sean!"
"Și de ce mă rog?" Am răspuns, luând în mână sendvișul pe care tocmai și-l făcuse pentru ea și mușcând încet.
"Pentru că în primul rând, vă certați tot timpul! Și în al doilea rând, ăla? Era sendvișul meu."
"Nu e adevărat. Nu ne certăm tot timpul. Cel puțin nu obișnuiam să o facem.. De când ne-am mutat împreună.. ies scântei." Spun destul de neliniștită. "Și scuze pentru sendivș, eram lihnită. Îți fac eu altul."
"Nu te deranja, serios. Doar dă-mi șervețul de pe bar."
"Huh, că tot veni vorba de obiecte de folosință, cum e cu Ty? Vă despărțiți în sfârșit? Spun plină de speranță.
"Kate!" Mi-a aruncat Malia o privire mustrătoare. "Ty, iubitule, bună." Și se duce înspre ușă pentru a-l săruta.
Eu îmi reiau locul pe scaun, iar fața mea exprimă numai dezgust. Huh, mereu l-am detestat pe băiatul ăsta. Malia e singura persoană care îl suportă. Nici ea nu-mi poate da un motiv bun pentru care s-a despărțit de Dylan și s-a dus la.. el. Dar oh, pentru ce sunt prietenii?!
