cap 13

6 1 0
                                    

Eu:- Max! NU e mort! Max! Cheamă salvarea acum !
Max:- Și dacă va spune ca eu L-am omorât?
Eu:- Nu e mort! Cheamă salvarea Max !

Clara pov.
Sunt la spital. Nirah a fost o fata super frumoasa. Si are o fetiță minunata. Sper ca pot sa îi ajut pe băieți în creșterea ei .
Miki e foarte stresat.Iar Vlad fumează ca un nebun. Nu știu cu ce îi pot ajuta dar încerc sa îmi dau seama . Nu am mai vorbit cu Ale de ceva timp. Oare ce face. Sunt sigura ca e acasă în pat cu Saşa și Floyd. Așa face mereu. Fata asta nu face și ea nimic? Oare sa o sun?
Vlad :- Clara! Haide sa mâncăm ceva.
Clara:- Ok, vin imediat!
Vlad:- Haide repede!

O sun pe Ale mai târziu.

Ale pov.

Sunt la spital de ceva timp. Nici nu știu dacă Clara a încercat sa mă sune. Nici nu știu unde e telefonul. Sunt distrusa. Și Max la fel. Dacă Dylan o sa spună ca Max a făcut asta o sa intre direct în închisoare. Fără dar și poate.
Eu:- Max! Unde ești?
Max:- Unde sunt de 5 ore. În spatele tău!
Ale:- Sunt obosita Max
Max:- Și eu. Ce vom face când se trezește.
Eu:- Chiar nu știu. Sunt derutata, obosita și confuza. Nu vreau decât sa dorm . Atât.
Max:- Nu mai rezist.
Eu:- Crezi ca eu mai rezist? Mă doare tot corpul de la bătaia lui.
Max:- Nu înțeleg ce dracu la apucat! Ce dracu avea ! Futui...
Eu:- Max! Gata!
Max:- Dacă nu eram eu?
Eu:- Eram în locul lui . Atâta tot.
Max:- Și ce as fi făcut fără tine?
Eu:- Nu știu, Max... Nu vreau sa mă mai gândesc la nimic. Sunt obosita rău.
Max:- Nu vrei sa mergi acasă?
Dau din cap negativ și îmi pun palma pe obraz lăsându pe suportul scaunului.
Eu:- Max! MAX! SE TREZEȘTE!
MAX:- Serios?
Eu:- Da! Dylan? Ești bine?
Dylan:- Nu știu. Sunt?
Eu:- Nu știu Dylan! Nu știu! Spun apoi mă arunc în brațele lui care mă primesc cu multa durere.
Max iese pe ușe foarte nervos.
Dylan:- Îmi amintesc ce sa întâmplat sa ști.
Eu :- Serios ? Atunci spune-mi de ce ai facut - o?
Dylan :- Recunosc am încercat sa te droghez! Dar nu am putut.
Eu:- Cum nu ai putut? Nu am stat eu? Vai ce păcat! Și dau sa plec dar vocea lui mă oprește brusc.
Dylan :- Nu am putut... Deoarece te iubesc! Te iubesc Alexa! Ce vrei sa fac sa mă crezi?
Eu:- Dylan ... TU ai dat în mine. M-ai rănit! Ai încercat sa mă droghezi! Și acum ai așteptări sa te iert? Nici gând!
Dylan:- Dar te iubesc ! E atât de greu sa mă ierți? Eram beat! Mă cunoști.
Eu:- Așa am crezut și eu ... ca te cunosc ... Dar m-am înșelat amarnic. Și atunci fug pe ușe pe lângă Max.

Max:- Ale stai!
Nici nu L-am ascultat. Nici pe Max și nici pe Dylan. Sunt prea nervoasa. M-am urcat în mașină și am mers acasă. Acolo am dat drumul la apa calda și am umplut cada. M-am scufundat fără sa mai ies. Mai ieșeam sa iau aer dar intram înapoi. Pana când mai simt pe cineva. Nici nu îmi pasa cine e. Nu deschid ochi. Și văd ca aceea persoana mă săruta. Din ce în ce mai pasional. Piercin-gul asta. Of.. Mă omoară. E MAX. Nici nu vreau sa întrerup asta. Ambii eram goi. Nici asta nu îmi pasa. Ambii eram uzi. Nici asta nu îmi prea pasa. Ambii făceam sex. Asta ar fi ceva. Nu știu de ce dar nu vreau sa mă opresc. Era așa bine. Uitasem de toate lucrurile grele. Și începusem sa mă obișnuiesc cu piercin-gul lui din limba pe pielea mea. Era plăcut. Nu știu dacă va fi decât pentru o zi sau dacă sunt îndrăgostită de el . De el... Un băiat care arata bine și mă satisface. Of... doamne... Nu e prima data când fac asta . Am facut - o și cu Dylan de multe ori și cu mai mulți. Dar nu în cada. Nu în apa. Și nici unu nu e ca Max. Mă omoară băiatul asta. După ceva timp care pentru mine au părut decât 2 minute sa oprit. Se uita la mine. Era ciudat. Mă simțeam ciudat . A ieșit din cada și mi-a zis.
Max:- Hai mergem?
Eu:- Unde?
Max:- La Dylan. Nu îl putem lasa în spital . Are și el o casa.
Eu:- Dar Dylan stătea cu mine. Bine spus stătea.
Max:- Și ce facem cu el? Va dormi pe canapea ceva timp. Ok?
Eu:- ok... Acum ieși sa mă îmbrac!
Max:- când am fost în cada nu mi-ai zis sa mai plec ... Acum nu mai sunt Bun?
Eu:- Of... Max!

LA SPITAL!!!

LIMITA DURERI!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum