LIMITA DURERI!

CAP. 17

La telefon era....
.
.
.
.

.
.
.
.
.
..
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
UN DOCTOR:

-Alo?
- Domnisoara Clara?
As fi dorit din tot sufletul sa spun "Nu" dar ceva ma oprea.
Iau aer în piept și încerc sa vorbesc.

- Ddda!  Eu sunt.
-Sunteți invitata sa veniți la spital azi.
- De ce?
- Mama dumneavoastră este în stare critica și are nevoie de dumneavoastră.  Va mulțumesc pentru acceptarea telefonica. La revedere!
- Stai ce ? Mama? Dar e prea târziu.  Doctorul închide mult prea repede.
Cad în genunchi și nu știu dacă ar trebui sa țip din cauza dureri pe care o simt în mine din cauza vesti.
- Ești bine ? Spune Ale în timp ce se apleacă și mă mângâie pe spate părintește.
-Nnnuu. Nu sunt . Îi spun în timp ce înghit în sec în speranța că îmi pot opri lacrimile dar în zadar.
- Mama... E la spital. Încerc eu sa îi spun lui Ale în timp ce îmi duc mâinile și le așezi pe față ca sa acopăr lacrimile amare care erau foarte sărate.

- Vrei sa te duc la ea?
- Da... îi spun și respir de parcă cineva mă apasă pe torace din ce în ce mai tare. E greu. E greu sa ști ca mama ta e în stare critica și acum 4 săptămâni te omora cu , cuvintele ei dure.
Tot drumul spre spital mă gândeam doar dacă fac o greșeală ca merg la ea . Sunt conștientă ca acum ea poate sa moara în orice clipa și nu cred ca mă iertat.

Am ajuns la spital și am mers la o asistenta.

- Bună!  Știți cumva unde o pot găsi pe Anica Hirtas?
- Puteți merge la recepționată. O sa va ajute ea.
- Bine Mulțumesc.

- Bună știți cum o pot găsi pe Anica Hirtas?
- Îmi pare rău dar a ieșit din operație acum 15 minute. Nu o puteți vizita .
- Am zis ca o sa o caut acum! Unde e?
- Domnisoara nu o puteți vizita acum.
- Cum mama dracu lui nu îmi pot vedea mama care e pe cale sa moara? De unde ieșiți voi astia reginele pământului sa nu îmi dați voie sa o văd?
- Domnisoara va rog sa va calmați.
- Cum dracu sa mă calmez când aud ca mama mea e pe cale sa moara? Tu te-ai putea liniști?
- Clara liniștește.  Nu e vina ei. Îmi spune Ale în timp ce vrea sa mă tragă mai în spate.
- Nu vrea sa mă lase sa îmi văd mama! Cum sa mă calmez? Și unde e Max?
- Clara Max a plecat de azi-noapte. Nu știam unde dar acum am aflat.  Încearcă Ale sa îmi ridice potențialul cu vocea ei care mereu mă liniștește mai puțin acum.

"- Clara! Vocea asta o ador. Vocea asta mă crescut. Vocea asta o auzeam noaptea când se apleca sa îmi șoptească la ureche " Am venit acasă " apoi având sa mă sărute.  E vocea tatei.  Vocea mea favorita.
- Tata! Spun eu în timp ce o iau la fuga pe coridor ca sa îl iau în brațe.  Nu am mai rezistat și am început sa plâng în hohote.
- Nu Clara nu plânge.  Îmi spune tata în timp ce îmi ia obraji în palme ca sa mă sărute părintește pe frunte. Nu plânge draga mea. Cuvintele astea îmi aduc atâtea amintiri.  Amintirile alea când te dai cu bicicleta și cazi iar tatăl tău vine te ridica în brațele lui mari și te săruta .
- De ce sunt aici tata? De ce nu pot fi acasă cu voi în brațe?  De ce ?
- Clara. Nu mai plânge.  Totul va fi bine. O sa vezi.
- Pot sa o văd?
- Da. Vino cu mine.

Am mers la ea. Era palida și fără viață. Am încercat sa nu plâng dar nu am reușit.  Câteva sute de lacrimi își fac loc pe obrazul meu de un roz palid.

- Mama?
- Clara , Clara a mea... mama a început sa plângă și sa îmi facă semn sa vin la ea. Mă luat în brațe atât de puternic încât nu mai vruiam sa îi dau drumul.
- Ești bine mama?
- Nu Clara, nu sunt.  Mă doare tare.
- Ce te doare?
- ...