Ăm..cât e ceasul? Privesc duios spre geam dar lumina soarelui îmi străpunge ochii adormiți. Mă uit pe telefon; se pare că era ora 9. Mda..cred că am adormit gândindu-mă la acel băiat. Sunt așa entuziasmată că o să stau în bancă cu el... dar trebuie să arăt perfect, așa că mă îmbrac si mă machez așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi fac un mic-dejun format din clătite cu nutella, după care analizez orarul . La ora 10:30, pornesc spre liceu, unde trebuie să mă întâlnesc cu Volga. Off.. ce alegere proastă am făcut să merg pe jos; o să întârziu, și sunt abia la jumătatea drumului. Fac o pauza de 5 minute ca să mă odihnesc pe o bancă, dar o motocicletă oprește în fața mea și îmi face semn să urc. Dau din cap negativ, deoarece nu știu cine este. Își dă casca jos.. era băiatul acela. El: suntem în aceeași clasă. Pot să jur că te-am văzut ieri la reuniune Eu: da...suntem El: vi? Dacă nu, o să întârzii. Dau afirmativ din cap deșii nu am mai mers niciodată pe o moticicletă. La scurt timp ajungem în fața liceului. Toți colegii noștrii erau așezați într-un cerc pe iarbă. Aceștia au rămas uimiți când au văzut că cei care le-au întrerupt ora în aer liber eram eu cu *el*. Profa: o sa aveți detenție o oră pentru că ați întârziat. Eu: dar.. Profa: nici un dar! Luați loc lângă ceilalți. Mă duc și mă așez lângă Volga. Ea: waa! Ai fost cu el? Unde ați fost? Cum îl chiama? Sunteți împreună? Eu: Da, complicat, nu știu, înca nu. Îti spun în pauză; nu vreau mai multe ore suplimentare. Ziua aceasta a trecut foarte ușor, mai ales că noi avem doar două ore de școală pe zi. Profesoara: Hee Young Michaelis și Tera Zoie Margaux. Voi duceți-vă în sala 4 la etajul 3. Veți sta acolo o oră să vă faceți temele. Ne îndreptăm amândoi spre clasa menționată. Îmi scot cartea mea preferată și o așez pe bancă El: tu chiar ai de gând să scrii? Eu: și ce alt ceva ar trebui să fac? El: ce zici să ne cunoaștem mai bine? Doar suntem colegi😊 Eu: ăm..bine... Mi se spune Tera, am 15 ani si îmi place să citesc El: Păi, sunt Michaelis, am 16 ani, sunt din Coreea, m-am mutat anul ăsta aici, si ador să încalc legea. Eu: de ce porți ochelari de soare în clasă? El: am ochii foarte sesibili la lumină [doamnee, cât de drăguț. Ador băieții sensinili. Oare este și sentimental?] [Hmm..eu de obicei am foarte multă energie.. dar acum chiar sunt obosită. Dacă ași pune capul pe bancă, cred că ași adormii instant... de ce oare? Am dormit azi-noapte] El: ești bine? Eu: ăm...da, cred.. sunt doar foarte obosităm El pune capul în pământ ca și cum s-ar simți vinovat... gest care nu își avea rostul; după care se mută cu două bănci mai în față.. [oare de ce?] El: ești mai bine? Eu: da!? [Chiar sunt mai bine..ce naiba] Eu: cum ai... El: nu întreba.. nu pot să explic. Eu: bine, o să uit asta [cu toții știm că nu e așa] S-a dus și ora de detenție după care mă duc acasă și încerc să pun lucrurile cap la cap.. Deci... este foarte palid; are ochii sensibili la lumină; se reține din a zâmbi [și-a astupat gura când am spus ceva amuzant] și sunt foarte epuizată când stau în preajma lui... [Lucru care nu este deloc normal pentru mine] Chiar nu înțeleg... fie universul nu ne vrea împreună; fie wikipedia are dreptate si Michaelis chiar este vampir. O sa încerc să mă apropii mai mult de el pentru a afla informații, dar deoarece nu știu ce se petrece, nu trebuie să mă atașez; deloc.
