Ochi Albaștri

6 - Sunt gelos

Media: Jack&Jack - Wild Life

Aura

Sunt trezită din cauza stomacul care urlă după mâncare. E dimineață. Au trecut atâtea ore, normal că simt că o să mor. Nu înainte de a-l mânca pe Mark. Deschid ochii și observ că nu este în pat. Simt un miros delicios că vine din bucătărie.

- 'Neața! îmi spune cu zâmbetul pe buze. Am fost un mare bou că ai adormit azi-noapte nemâncată așa că, ți-am făcut micul dejun.

- Nu cred! Negresă cu glazură de ciocolată?!

- Da. Poftim! mă invită să iau un loc pe scaun. Și asta nu e tot!

- Vai! Cacao cu lapte!

- M-am gândit că asta ar merge mult mai bine decât o cafea. Doreai cafea?

- Nu, nu, e perfect!

Se așează și el la masă. Stăm tăcuți, doar ne mai aruncăm câte un zâmbet. E atât de bun.

El sau prajitura?

Cred că amândouă. De unde o știi să gătească atât de bine? Doar e băiat. Nu cred că a stat cu mama lui să îl învețe cum să facă prăjituri. Asta e treaba fetelor.

- De unde știi să gătești atât de bine?

- E bună?

- E superbă!

- Păi... Negresa este specialitatea mamei. Ea m-a învățat să o fac.

Îmi retrag toate cuvintele.

- Ce tare. Dar cum de ți-a venit ideea asta?

- M-am gândit că un mic dejun delicios e mai bun decât niște scuze.

Iau farfuria, o pun în chiuvetă, apoi mă duc spre el și îmi încolacesc brațele în jurul gâtului lui, iar mai apoi îl sărut pe obraz. Observ că tresare ușor, semn că nu cred că se aștepta la asta.
Îl mângâi odată pe umăr și îi șoptesc la ureche:

- E cel mai drăguț gest făcut de către un băiat pentru o fată.

Și mă retrag în dormitor.

L-ai lăsat mască.

Cred că și el a fost impresionat de gestul meu, într-un fel.

***

- Ghici ce!

- Ce?

- Nu am mai fumat de vreo 3 zile.

- Sunt foarte fericită pentru tine! îl îmbrățișez eu, zâmbindu-i.

- Vino, știu un loc.

Suntem într-un parc. Nu a mai zis nimic de azi-dimineață, a plecat pentru câteva ore, iar mai apoi a spus să ieșim undeva. Eu am ales parcul, el zicea să ieșim la vreo terasă, dar ne-am pus de acord să mergem în parc, iar mai pe seară pe la o terasă.
Ajungem într-o parte mai ferită de lume, aproape de o pădurice. Acolo era un lac și de acolo, apusul se vedea minunat.
Scoate o pătură din rucsac și o așează pe iarbă. Se pune jos, iar apoi îmi arată mă invită să iau loc lângă el.

- Cum ți se pare?

- E... Frumos... Cu toate că "frumos" e prea puțin spus.