Ochi Albaștri

8 - Înger picat din cer

Aura

Mă trezesc cu o imensă durere de cap și îmi este greață. Tot corpul mi-l simt puțin amețit. Mi-e cam teamă să deschid ochii, dar o fac.

- În sfârșit te-ai trezit!

În sfârșit?

- Cum te simți?

Doamne, de ce îl văd prin ceață?

- Iubito?

- Cât e ceasul?

- 12:35.

- Serios? De ce am dormit atât de mult timp?

- Tu nu îți mai aduci aminte?

- Ce-ce ar trebui să-mi aduc aminte? Doamne, cât de rău îmi e!

- Ce ai?

- Simt cum se învârte camera cu mine, îmi explodează capul și îmi este greață. Mă ajuți să mă ridic din pat?

- Da.

Mă sprijini de el și merserăm pe balcon.

- Mersi mult.

- Cu plăcere. Dorești ceva?

- Da, niște apă, te rog.

- Acum.

După câteva secunde se întoarce cu un pahar rece cu apă.

- Poftim, iubire.

- Mulțumesc încă o dată. Poți să îmi spui și mie ce s-a întâmplat aseară?

- Păi... Tu cam ce știi?

- Știu că am mers în club. Atât.

- Acolo ai cerut două pahare de o băutură tare. De fapt, nici pahare nu erau măcar. Păhărele și pe fundul lor era puțină băutură. Doar că al doilea pahar avea o nuanță mai diferită decât primul pahar. Și din fapturile și gesturile pe care le-ai făcut, am dedus că ai fost drogată.

- Ce?! Și... Nu... Nu am făcut nimic nepotrivit, nu?

- Ăăă... Nu. Cred.

- Poți să îmi spui una din "tâmpenii"?

- Păi... Ai crezut că un copac este Seba.

Simt cum gura îmi cade în jos din cauza șocului.

- Îmi... Îmi pare atât de rău!

- De ce să-ți pară rău? Nu a fost vina ta. Îmi pare mie rău să te anunț, dar nu vom mai merge în cluburi.

- E mai bine așa.

Începem amândoi să chicotit. Mai stăm așa ceva timp și intrăm înăuntru. Tot cu ajutorul lui, bineînțeles, mă pune în pat.