Malkins

Capitolul 1

Sage

Nu intelegem de ce oamenii se agita asa mult cand venea vorba de inceperea scolii sau a colegiului. Priveam atenta la parintii ce isi luau ramas bun de la copiii lor, altii, trecuti deja prin ritualul asta, fiind in anul doi de facultate, isi cauta din priviri grupurile de prieteni.

Eu nu imi cautam prietenii si cat despre parinti, nu erau aici cu mine. Ei probabil erau acasa alaturi de fratele meu, Toby, care azi incepea liceul. Stiam ca nu vrea acolo si imi parea bine ca ai mei aveau sa se chinuie cu unul din noi.

—O sa stai toata ziua in fata portii sau pasesti spre noua ta viata?ma scoate din ganduri vocea unei fete cu parul tuns baieteste si cu multe gauri in fata date de pircinguri.

—Asa numiti voi colegiul?o intreb si ma enerveaza zambetul ei tamp.

Imi iau geanta pe umar si pornesc spre intrare. Trebuie sa trec prima data prin biroul directorul pentru a afla in ce camera voi sta si sa-mi primesc orarul.

—Ai nevoie de ajutor?aceeasi voce ma face de data asta sa tresar.

As vrea sa o refuz, dar nu am nicio idee unde pot sa gasesc drumul spre acel birou asa ca ii accept oferta.

—Eu sunt Sage!ii spun si incerc sa schitez un zambet. Daca ea poate fi draguta pot sa fiu si eu.

    —Lexa, imi raspunde simplu.
 
 Poate nu o sa fie asa rau aici.

***

Doua ore mai tarziu asteptam sa-mi raspunda Toby la telefon. Ii promisesem ca o sa il sun atunci cand ma voi acomoda ca sa ii povestesc cum e pana acum.

—In sfarsit!ii aud vocea si imi pot da seama ca e putin agitat.

—Ce s-a intamplat?

—Nimic. Nu conteaza. Spune-mi cum e acolo!ma indeamna el, iar eu cedez.

—E..hm...e bine. Nu am colega de camera deci daca vrei sa fugi de acasa stii unde poti sa vii, ii spun si incepem amandoi sa radem.

—Da, si mama o sa anunte FBI-ul si toata lumea il va cauta pe Tobias Storm. Nu, mersi!

—Cred ca ai dreptate. Cum a fost prima zi la liceu? il intreb vrand sa aflu daca au reusit intr-un final sa-l tarasca acolo.

—Cred ca mi-am facut cativa prieteni, dar fetele par mai interesate de prezenta mea acolo.

Luni dimineata stateam toti in curtea colegiului ascultand discursul directorului Harry despre cat de importante sunt punctele noastre de vedere cu privire la orele de clasa si ca suntem incurajati sa ne facem vocile auzite punand punctul pe i atunci cand avem ceva de spus.

Mi se pare minunat ca suntem incurajati sa fim deschisi la opinie, de asta am ales TeenDreams.
Fiecare vis devine realitate la un moment dat, iar eu consider ca doar prin munca si incredere ajungi sa-l vezi implinit. Asa ca iata-ma in Los Angeles pe cale sa lupt pentru visele mele.

—Frumos discurs, nu? Aceeasi voce din dimineata precedenta imi rascoleste gandurile.

—Tu esti peste tot? o intreb pe fata care zambeste larg.

Cu toate ca am vazut-o de doua ori pana acum energia ei imi da o stare de spirit ciudata. Nu stiu daca ma enerveaza ca e atat de fericita sau ma bucara pentru ca reuseste sa ma faca sa zambesc.