Malkins

Capitolul 10

Sage

Au trecut trei zile de cand nu l-am mai vazut pe Malkins. Pare ca nici unul dintre noi nu vrea sa vorbeasca despre ce s-a intamplat in atelierul de pictura.

As vrea sa povestesc cuiva cele intamplate, dar nu am pe nimeni cu care sa vorbesc despre asta, nu vreau sa-i spun prietenei mele ca Malkins Avery m-a sarutat. Nu o cunosc de suficient timp ca sa-i destainui lucruri intime din viata mea.

Doua batai scurte in usa ma fac sa-mi concentrez atentia asupra bucatii din lemn ce-mi desparte viata de problemele reale ale oamenilor.

Ma ridic cu greu din pat, rasucesc cheia in broasca si nu ma mira deloc prezenta lui Bellamy.
Ma priveste din cap pana in picioare asteptand probabil sa-l primesc in camera. Nu stau prea mult pe ganduri si ii fac loc sa intre.

Bellamy arata bine azi, tricoul alb i se muleaza perfect pe corpul bine facut si culoarea pura se imbina cu pielea lui bronzata. Acesta se aseaza pe pat analizant din cateva priviri camera.

Stiu de ce e aici, dar daca nu o sa ma intrebe nimic nu o sa-i ofer explicatii. Prefer sa stau in tacere decat sa deschid subiecte pe care nu o sa stiu sa le duc la capat.

-Lexa e ingrijorata ca nu-i raspunzi la telefon.

Stiu.

-Si nu ai mers la ore si antrenamente zilele astea.

Stiu si asta.

Sunt constienta ca prietena mea isi face griji in legatura cu mine, dar nu ma simt in stare sa-i dau explicatii. Nu am ce sa ii spun legat de viata mea cand nici eu nu stiu ce se intampla exact in ea.

-Ti-a muscat pisica limba?ma intreaba Bellamy serios. Normal ca nu o sa-i raspund nici la aceasta intrebare.

Zambeste rautacios cand observa ca nu am de gand sa ii raspund asa ca adauga:

-Malkins e pisica ta? Incepe sa rada cand imi vede expresia socata.

-Tu stiai?

-Normal ca stiam. Prima persoana pe care am luat-o la interogat cand am observat ca nu mergi la ore a fost Malkins, imi explica Bellamy rapid.

Nu stiu ce ar trebui sa inseamne asta. Faptul ca l-a considerat pe el cauza suferintei mele nu ma ajuta sa am incredere in baiatul a carui chip nu-l mai pot scoate din mintea mea.

-Ce nu inteleg eu e, de ce mama dracu nu ai iesit din camera de atunci.

Privesc intr-un punct fix si-mi mestec obrazul. Nici eu nu stiu de ce am ramas inchisa aici.

-Nu am idee.

Bellamy expira zgomotos asa ca-mi cobor privirea asupra lui. Imi dau seama ca vrea sa ma intrebe mai multe, dar bunul lui simt nu-i da voie sa faca asta.

-Ti-e frica?pune punctul pei i si eu nu stiu cum ar trebui sa reactionez acum.

Nu mai suport sa tin in mine gandurile mele, vreau sa le aud, sa le gandesc cu voce tare, sa devin constienta de ceea ce gandesc.
Decid ca Bellamy e persoana in care pot avea incredere, in fond si la urma urmei el a fost singurul care m-a cautat, Lexa putea face acelasi lucru, dar nu a facut-o, in schimb el mi-a aratat ca ii pasa.