Capitolul 9

4.3K 358 32
                                    

Sage

Ora de istorie a sportului e groaznica, de obicei imi place, dar azi nu pot fi deloc atenta la doamna O'Brien si la explicatiile pe care ni le da.

Mintea imi sta doar la Malkins care e suparat pe mine din cauza iesirii mele, nu inteleg de ce ma afecteaza asta pentru ca noi nici nu vorbim unul cu cealalt.

—Domnisoara Storm?ii aud vocea profesoarei si acum realizez ca sunt singura ramasa in clasa.

Dupa ce imi cer scuze de vreo doua ori ca nu am fost atenta la ora, ma indrept spre atelierul de pictura. Incep sa imi estimez in gand care sunt sansele ca Avery sa apara la asa zisa detentie.

Nu vreau sa dau nas in nas cu el dupa circul pe care i l-am facut cu cateva zile in urma. Poate am crezut ca intorc jocul in favoarea mea, dar nu a fost asa.

Ii multumesc lui Dumnezeu cand observ ca sunt singura in atelier. Semnnez foaia care e pusa pe catedra si ma mir cand realizez ca nu e nimeni care sa ne supravegheze.

Raman uimita cand vad toate acele
desene care se vor a fi greseli, dar pentru mine sunt arta. Eu nu pot trage o linie dreapta, nu stiu de ce ma compar cu ei.

Vopseau care e imprastiata la picioarele unui stalp de sustinere imi atrage atentia, pe o bucata de panza sta una dintre cele mai frumoase picturi pe care le-am vazut in viata mea. Imi pot da seama ca cel care a desenat asta e foarte exigent cu persoana lui din faptul ca a considerat asemenea arta gunoi.

—Ce dracu faci acolo?vocea groasa a lui Malkins ma sperie, facandu-ma sa dau peste paleta de culori lasata pe jos.

—Era necesar sa tipi?spun in timp ce incerc sa imi scot piciorul din acuarele.

—Nu am tipat, ai de gand sa ma mai invinovatesti mult pentru lucruri pe care nu le fac?

Ma incrunt cand ii aud acuzatia. Nu il invinovatesc aiurea, asta e clar. Stiu ca bate apropouri la faptul ca mi-a incalcat intimitatea si chiar asta a facut. Mi-a raspuns la apeluri, el cum numeste asta?

—Ce vrei sa spui? Joc rolul fetei confuze si cum nu sunt buna deloc la actorie, Malkins isi da seama ce vreau sa fac si ca reactie primesc doar o strambatura.

—Stii bine ce vreau sa spun, nu esti proasta si stiu sigur ca nu ai uitat scandalul pe care mi l-ai facut de fata cu jumatate din camin.

—Si tu stii bine de ce am facut ce am facut.

Ma uit in ochii lui si de cand am inceput scoala nu l-am vazut asa. Ma priveste cu scarba, de parca as fi persoana care i-a omorat catelul cand era mic si mai ca-mi vine sa ma urasc si eu pentru ce am facut.

Nu inteleg de ce ma uraste asa mult sau de ce nu reusim deloc sa ne intelegem niciodata, dar probabil nu o sa aflu raspunsul la aceste intrebari.

—La ce dracu te holbezi? Ma priveste atent, astept sa fac orice miscare, dar raman stana de piatra si ma uit la el in continuare.

La tine.

Am mai spus pana acum ca imi urasc constiinta? Pentru ca o fac.

—Femeile sunt ciudate, rosteste in barba si incepe sa faca curat, decid sa ii urmez si eu exemplul si ne cufundam amandoi intr-o liniste neconfortabila.

Imi dau seama ca de cand sunt aici nu am avut niciodata ocazia sa vizitez si celelalte corpuri ale colegiului si imi pare rau ca nu am facut asta, acum, cand vad ce lucruri frumoase am pierdut. Ma intreb cum arata copiii care au lucrat in atelier cu cateva ore in urma.

***

A trecut deja o ora de cand ne aflam aici si nimeni nu a incercat sa faca conversatie. Daca fiecare zi de detentie o sa decurga asa cred ca o sa mor. Linistea nu e confortabila deloc.

Ii simt privirea lui Malkins asuprea mea si devin si eu brusc interesata de persoana lui. Ma fixeaza cu ochii lui negri, si nu ii pot citi nimic in privire, lucru care ma sperie.

—Te holbezi la mine!ii atrag atentia, dar pare ca nu ma aude.

—Esti adoptata?

Oficial asta e cea mai dubioasa conversatie cu omul asta. Nici macar nu imi cunoaste familia sau pe mine macar si-mi pune intrebari de genul asta.

—Poftim?

Se incrunta si vine mai aproape de mine.

—Te-am intrebat daca ...

—Stiu ce ai intrebat, Malkins, nu mai repeta acea chestie stupida. Ce se intampla in creierul tau de ai ajuns sa debitezi asemenea lucruri?

Continua sa ma priveasca chiar si atunci cand se aseaza pe podea langa mine.

—Toby e mult mai de treaba decat tine, tu esti intepata si mereu vrei sa ai ultimul cuvant. Nu te-ai intrebat niciodata daca esti adoptata?

Imi dau ochii peste cap la auzul explicatiei lui. Cat timp i-a luat oare sa gandeasca asta?

—Esti un dobitoc, ii spun, si ca sa iti raspund la intrebare, nu, nu sunt adoptata!

Nu schiteaza niciun zambet si ramane in continuare serios.

—Esti sigura?

—Inceteaza!tip si il plesnesc usor peste picior.

Fac ochi mari cand realizez ca am avut o conversatie normala fara sa tipam unul la altul.

—Ce?ma intreaba cand observa ca incep sa zambesc.

—Tocmai au trecut 5 minute si noi nu am tipat unul la celalalt.

Malkins incepe sa rada, iar rasul lui umple toata incaperea.
Inima incepe sa imi bata cu prea multa putere, e clar ca ii place si ei ce aude.

—Imi pare rau!

Ma trezesc spunand dupa ce acesta se linisteste.

—Hm?

—Imi pare rau pentru ca te-am facut de ras in fata prietenilor tai. Nu stiu de ce am reactionat asa.

—E in regula!  E tot ce spune si-mi zambeste doar cu coltul gurii.

—Ba nu, nu e. Nu-mi place sa fiu in centrul atentie si probabil ca m-am aprins asa tare deoarece nu-mi place sa mi se invadeze spatiul personal si cred ca eram mai mult furioasa pe mine pentru ca ...

Nu apuc sa-mi termin ideea pentru ca Malkins ma prinde de talie si ma trage aproape de el.

—Asa mult vorbesti mereu?imi sopteste peste buze, iar respiratia si parfumul lui ma fac sa inghit in sec. Nu stiu ce are de gand sa faca, dar nu o sa-l opresc, nu am puterea necesara sa fac asta.

—Doar cand sunt agitata.

Ochii lui negri imi analizeaza flamanzi buzele, facandu-ma sa-mi trec limba rapid peste ele. Gestul meu scoate un suspin din partea baiatului.

—Chiar imi pare ...

Nu apuc sa-mi termin ideea pentru ca buzele lui sunt acum peste ale mele si Doamne, m-ai ca ma topesc. Gustul tigarilor amestecat cu mirosul acelui parfum barbatesc pur si simplu ma innebunesc.

—Te iert!imi sopteste la ureche dupa ce se retrage din sarut.

Asta e clar cea mai buna impacare pe care am avut-o cu vreo persoana pana acum!

MalkinsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum