Malkins

Capitolul 11

Sage

Ma uit de cateva minute la usa cafenelei in speranta ca voi intelege ce s-a intamplat. Nu credeam ca asa ceva e posibil, daca nu as simti materialul hanoracului pe pielea mea as putea jura ca totul a fost un vis.

-Imi explici si mie toata chestia asta?il intreb pe Bellamy care acum isi butoneaza din nou telefonul. Sunt recunoscatoare ca s-a oprit din ras, toata lumea se uita la noi.

Isi ridica privirea cateva secunde pentru a ma analiza, apoi se intoarce la butonat.
Presupun ca asta e un nu.

-Bellamy!tip si atrag cateva priviri.

Nimic.

Ei dracia naibii, nu accept asa ceva. Apuc cheile masinii si ma ridic nervoasa de la masa. Aproape ca ma impiedic din cauza lungimii hanoracului, dar ignor asta. Tocmai m-am enervat si nu las nimic sa imi strice iesirea dramatica.

Daca Bellamy are impresia ca m-a scos din camera ca el sa stea pe telefon se inseala.
Ajung in dreptul masinii lui si urc la volan.

Tot ce apuc sa fac e sa bag cheile in contact, sigur as fi apucat sa fac mai multe daca langa mine in dreapta nu-si facea aparitia un Malkins plin de draci.

—Ce cauti aici?il intreb fara sa-mi intorc privirea spre el.

—Aceeasi intrebare o am si eu pentru tine.

Super. Are chef de cearta.

—De unde stiai ca sunt aici?pun intrebare si ma intorc cu tot corpul spre el.

Oare Bellamy a observat ca l-am lasat balta in cafenea si i-am luat cheile masinii?

—Ce ai de gand sa faci?

Malkins ma priveste atent din scaunul lui, iar mie imi trece o idee bolnava prin cap.

—Am de gand sa ma plimb!

Regret imediat ce am scos pe gura. Se pare ca brunetului ii surade ideea.
Planul meu era sa-l fac sa se dea jos din masina, nu sa-si doreasca sa murim impreuna pentru ca asta o sa se intample daca fac o singura miscare.

—Ne plimbam sau doar asta iti e dorinta?ma intreaba deja plictisit din cauza asteptarii.

Arunc o scurta privire spre el si regret ca am facut asta. Practic modul in care se uita la mine e ca o provocare nerostita.

Tot ce a retinut Malkins in aceste zile de cand sunt aici e ca nu ma dau in laturi de la provocari, mai ales cand vine vorba de el.

Invart cheile in contact si incep sa tremur odata cu motorul masinii. Nu am idee cum ar trebui sa imi controlez emotiile, sa nu-l las pe Malkins sa vada ca imi e frica sa calc acceleratia, ca imi e frica sa nu iau la rand masinile din parcarea cafenelei.

—Ai de gand sa ramanem in parcare cu motorul pornit?intrebarea lui ma face sa-l privesc urat.

Tot ce pot sa imi imaginez acum e cum ii explodeaza capul pentru ca exact asta mi-as dori sa se intample in momentul asta.

—Privirea ta te da de gol, Storm, imi spune ceva mai calm de data asta continuand sa se uite in ochii mei. Urasc cand face asta deoarece ma pierd.