Malkins

Capitolul 17

Malkins

Sta intinsa pe iarba, privind cerul senin. Nu a spus nimic de cand am ajuns in parc. Stiam ca vrea sa il vada, iar o voce mica din capul meu striga ca asta e locul perfect in care sa vorbim despre ceea ce simte ea.

Ne aflam aici de mai bine de o ora si niciunul din noi nu pare dornic sa aduca in discutie subiectul. Nici macar nu ne privim. 

—Cat ai de gand sa taci?ma intreaba neluandu-si privirea de pe cer.

Nu ai vrea sa incepem conversatia asta Sage..

—Daca esti pregatita sa vorbim trebuie doar sa imi spui.

Dar eu nu sunt. Nu stiu ce vreau de la roscata din dreapta mea, nu stiu ce sa ii spun, nu stiu ce simt si imi e frica daca o las sa intre in lumea mea. Sa ma descopere.

—Te plac.

Stiu asta, mi-ai spus asta deja.

—De ce?e tot ce-mi trece prin cap.

Sage se ridica in fund si acum toata atentia ei e asupra mea.

Ochii ei verzi imi studiaza fata si un zambet micut ii apare pe chip. As da orice sa stiu ce ii trece prin minte acum.

—Pentru ca ma faci sa simt lucruri.

Face o pauza si isi muta privirea.

—Nici macar nu te cunosc suficient de bine si stiu ca esti o persoana buna dupa desenele si pasiunea ta pentru pictat. Ai un orgoliu urias, am putut observa asta. Si ma faci sa rad, chiar daca in marea majoritate a timpului am fost certati.
Si atunci cand ne contrazicem imi place prezența ta, as vrea sa fiu tot timpul langa tine, cu tine, indiferent daca suntem ok sau nu si asta ma sperie.

—De ce te sperie?

Imi zambeste, un zambet trist si ma priveste in ochi.

—Nu imi plac oamenii. Nu imi place prezenta lor.

—Dar practici un sport de echipa.

—Am trei antrenamente pe saptamana. Imi vad coechipierele doar acolo, eu nu leg prietenii in sala de sport, nu vorbesc cu nimeni. Ma axez pe antrenament si atat. Imi place miscarea, adrenalina din timpul meciurilor.

—Lexa?

Rade scurt si ma face sa ma stramb. Nu ii inteleg reactia.

—Ti se pare tie ca am petrecut mult timp in preajma ei? M-am straduit din rasputeri sa fim prietene si stiu ca imi vrea binele, dar o s-o las greu sa intre in viata mea.

—Si daca nu iti plac persoanele care-i faza cu Bellamy?

—Esti cumva gelos?ma intreaba amuzata, iar mie imi vine sa imi dau doua palme pentru ca am fost asa evident.

Ridic din umeri, iar ea scutura din cap.

—Pe Bellamy il cunosc din fosta scoala. Nu ma asteptam sa dau de el aici.
El ma cunoaste asa cum sunt, a fost martor la mai multe atacuri de panica de ale mele, stie cand sa ma lase in pace, stie cand am nevoie de atentie si stie cum sa ma ia. Bellamy imi e ca un frate mai mare. Nici el nu a avut parte de tratament special, si el, la rândul lui si-a castigat dreptul de a face parte din viata mea.

—De ce nu iti plac persoanele?

—Simplu. Oamenii ranesc, iar eu nu vreau sa sufar.

Nu sunt ceea ce cauti tu, Sage.

—Eu te-am facut sa suferi.

Ma priveste fix de parca incearca sa isi aduca aminte cand s-a întâmplat asta.

—Cand?vine si intrebarea ei.

—De cand ai venit aici te fac sa suferi.  Cand ti-am luat telefonul si ai crezut ca iti raspund la apeluri, dupa ce te-am sarutat si ai ramas inchisa in camera de frica a ce se putea intampla daca dadeai ochii cu mine, cand te-am facut zdreanta doar pentru ca mi se paruse mie ca esti sumar imbracata, cand te exmatriculasera, cand ai avut atacul de panica.

Sage incepe sa rada si rade cu pofta si din nou nu inteleg ce se intampla. Nu stiu ce am spus amuzant, dar modul in care rade ma face sa zambesc. Ador sa o aud razand.

—Am fost nervoasa cand mi-ai luat telefonul, nu am suferit.
Am plans pentru ca parerea ta ajunsese sa conteze pentru mine, am plans pentru ca atunci a fost prima data cand ma interesa ce crede cineva despre mine, nu am suferit.
Am ramas inchisa in camera pentru ca mi-am dat seama ca vreau ceva cu cineva, ca-mi doresc sa incerc sa am o relatie, sa ma atasez de persoane. De aici si atacul de panica, dar despre asta o sa vorbim cu alta ocazie.

—Deci nu te-am facut sa suferi?

Sage clatina din cap in semn ca nu si ma prinde de mana.
Simt cum toate problemele dispar, nici macar nu stiu cum sa reactionez.

—O sa te fac sa suferi, ii spun si imi retrag mana din mana ei.

—Stiu.

Nu ma asteptam la asta.

—Si stiu ca nu vrei sa faci asta. Prin faptul ca ma avertizezi ca o sa sufar imi arati ca iti pasa.

Aceasta fiinta din fata mea ma surprinde cu fiecare cuvant pe care-l scoate pe gura.

—Vreau sa te cunosc, sa te inteleg, poate o sa ajung sa invat sa iubesc alaturi de tine, poate o sa inveti sa faci si tu asta sau poate o sa ne uram reciproc, neavand vreo sansa sa fim impreuna. Dar daca nu incercam si nu profitam de ocazie nu o sa stim niciodata ce ar fi fost daca. Si nu vreau sa regret ca nu ti-am spus ce simt si ca nu am incercat ceva cu tine.

—Nu stiu ce e aia o relatie, ii spun si ridic din umeri.

—Înseamnă ca suntem doi.

E ceva nou ce se intampla acum cu mine, nu m-am mai simtit asa bine in preajma unei fete fara sa implice sexul niciodata si simt ca as putea sa incerc sa fiu o persoana mai buna pentru Sage.

—O luam pas cu pas, suntem sinceri unul cu celalalt, invatam impreuna cum sa facem asta si nu fortam lucrurile, bine?o intreb pana nu ma razgandesc.

Sage rade si da din cap ca da.

—Suna bine!ma anunta.

O trag aproape de mine, iar ea se ghemuieste la pieptul meu. Imi place cum corpul ei mic se potriveste asa bine in bratele mele.
Si ador modul in care ma priveste. Ochii ei sunt asa verzi si mari, ma omoara.

—Malkins?ma intreaba privindu-ma.

—Mhhm?

—Esti frumos!

Si o sarut.