Dangerous liaisons //harry styles fanfiction [ÎN CURS DE EDITARE]

Capitolul 1 - Schimbări

CU UN AN ÎN URMĂ

„-Tată,nu am de gând să-mi petrec restul vieții cu mătușa Beth într-un orășel de căcat." am țipat eu.

„-Catherine Evans! Controlează-ți tonul.Nu este toată viața,sunt ultimii tăi doi ani de liceu.Vreau să ții petreci departe de aici,de anturajele tale de aici.Vreau să ai posibilități."

„-Dar îmi place anturajul meu.Îmi place viața mea...aici." am rostit mai apăsat ultimul cuvânt.

„-Cred că e timpul să-ți lași trecutul în urmă și să devii persoana pe care mama ta ar fi- " a lăsat fraza neterminată,privindu-mă cu vinovăție,de parcă devenise conștient că terminarea acelei propoziții m-ar fi rupt în bucăți.

„-Haide,spune-o.Pe care mama ar fi vrut-o.Îmi pare rău că nu sunt acea fiică perfectă." am spus cu lacrimi în ochi. „Când o să plec?" am spus după ce mi-am șters ochii cu mâneca bluzei.

„-Cât mai repede posibil.Vreau să ai timp să te acomodezi cu locul înainte să începi cursurile..." a zis tata cu o nuanță de vină în voce,încercând să pară nonșalant,însă știam amândoi că nu-i ieșea.

„-Bine." am șoptit și am urcat în camera mea,bănuies,să îmi fac bagajele.

Mama murise acum 5 ani.De atunci totul s-a schimbat în lumea mea.Aveam un anturaj nu prea favorabil și cu toate că refuzam să recunosc asta,știam în sufletul meu că vorbele tatălui meu erau adevărate.Nu petreceam weekend-urile acasă aproape deloc,fiind în mare parte beată la petrecerile date de colegiile din apropiere.Eram la liceu,dar deja petrecerile celor din a 10-a mă plictiseau.Beam și fumam mult,nu dădeam prea mare importanță sănătății mele.Tot ceea ce voiam era să nu mai simt nimic,cel puțin și pentru o perioadă.

Moartea mamei mă schimbase complet,iar după o încercare de sinucidere prin care l-am băgat pe tata în sperieți am decis să folosesc ca "morfină" pentru durere drogurile.Un singur lucru nu făcusem: sex.Nu îmi vindeam corpul oricărui gunoi drogat de la toate petrecerile la care mergeam.Așteptam persoana potrivită.Bănuiesc că pare greu de crezut că fata cea rea din liceu are și o parte sensibilă.Bineînțeles că dețineam sensibilitate - era partea de care încercam să fug și să mă ascund cu disperare.

În fiecare zi când mergeam către școală,cu toate că nu ajungeam mereu acolo,mă opream la mormântul mamei cu câte o floare.Era un fel de obișnuință.Dincolo de machiajul strident și ținutele all black,se afla fata pe care mama ar fii vrut să o aibă.Și mă uram pentru că eu nu eram acea fată.

Am decis să o sun pe Callie,prietena mea cea mai bună să o anunț.

I-am povestit totul,iar reacția ei a fost una pe măsură...

„CATHREINE MARIE EVANS.CE NAIBA? MĂ PĂRĂSEȘTI?" a răsunat  glasul ei de clopoțel.

„Știi că n-am s-o fac niciodată într-o mie de ani." am spus eu.

Am terminat apelul după o jumătate de oră în care am discutat pe larg toate cele întâmplate și după ce mi-a promis că mă va conduce ea la aeroport.Asta avea să fie ciudat pentru că știam că o va apuca vreun moment emoționant de-al ei și va plânge.Ea nu plângea.Niciodată.

Și de asemenea știam că și eu voi plânge dacă ea o face.Iar eu nu plângeam niciodată.

ÎN PREZENT

„-Oh,haide,Catherine!Arăți uimitor!"

Vocea mătușii Beth era plină de entuziasm.De fapt,așa era încă de când am ajuns acolo,acum un an.Mă acomodasem mai bine decât mă așteptam cu sora tatălui meu - până la urmă era de treabă.Îmi făcusem și noi prieteni,și nu mai lipseam de la școală.Devenisem un elev model.