Gust de mentă

0.1

      Mi-am lăsat capul pe masa din bucătărie, abia terminând de gătit. Am răsuflat ușurată, luând o gură din cafeaua rece pe care mi-am făcut-o când am ajuns acasă. Ochii mă usturau, așa că am decis să merg în dormitor. Mi-am lăsat capul pe pernă, o senzație rece învăluindu-mă. Mi s-a pus un gol în stomac și nici macar ușa de la intrare care mă făcea să îmi dau seama că Iustin tocmai a ajuns, nu m-a determinat să ridic vreun deget. L-am auzit strigându-mă, fără să îi răspund. A deschis ușa dormitorului, venind în grabă spre mine. A oftat zgomotos, dându-mi o șuviță de păr după ureche.

      —Iar, scumpo? Ar trebui să nu mai muncești în halul ăsta. E a patra oară în ultima săptămână. Uite, trebuie să vorbim. Încerc de câteva săptămâni să vorbesc cu tine, iar starea ta se înrăutățește. Nu mai pot să țin asta în mine. Avem un musafir care are legătură cu anunțul pe care ți-l voi spune.

      M-am ridicat pe coate, vrând să cobor din pat, însă acesta m-a luat pe brațe, mergând spre bucătărie. Picioarele mele nu voiau să reacționeze la nici o comandă, astfel că aproape m-am împiedicat de podeaua bine nivelată. La masă, stătea un bărbat îmbrăcat la costum negru cu o servietă în față. Și-a aranjat ochelarii pe ochi, privindu-mă atent. Iustin m-a lăsat pe scaun, aducându-mi din dulapul cu medicamente un recipient cu calciu și o seringă. A scos niște medicamente, preparând o soluție care avea menirea să mă ajute, iar apoi mi-a tras mâneca bluzei, căutând o venă. Imediat ce a găsit-o, mi-a frecat zona cu spirt, băgând acul în venă. A apăsat pe seringă încet și delicat până când soluția mi-a ajuns în organism. A îndepărtat seringa , aruncând-o la coșul de gunoi. S-a așezat lângă mine, mângâindu-mi mâna.

      —Uite, a spus luând o gură de aer. Vreau să divorțăm.

      Am mijit ochii, ușor mirată de decizia sa. Am oftat, trăgându-mi mâna. Știu că avea să îmi spună motivele sale, fapt ce m-a determinat să nu pun întrebări.

      —Acum câteva luni am început să ies cu o fată roșcată. Are 36 de ani, este foarte inteligentă, se întreține singură. Nu mă mai simțeam bărbat lângă tine. Mi se părea că îți eclipsez frumusețea, tinerețea, că nu ești fericită. Nici pe plan fizic nu a fost mai bine. Nu am mai avut parte de o noapte de dragoste de mult timp. Și acestă femeie mi-a redat ceea ce aveam nevoie.

      Pentru o fată de doar 24 de ani, eram capabilă să înțeleg motivele sale și chiar nu puteam spune că nu este adevărat. După 6 ani de căsnicie, chiar eram destul de matură să îl înțeleg. L-am privit scurt, el așteptând un verdict. Pentru că eram bolnavă sau uimită, nu știa de ce tac. Și-a dres vocea conținând:

      —Casa îți rămâne ție. Și Sebastian. Îți voi angaja o menajeră, o bucătăreasă și pe cineva care sa aibă grijă de tine și de copil. Le plătesc eu. Nu vreau să vă pun în pericol. Te iubesc, Shay, chiar dacă niciodată nu m-ai iubit la  modul la care am făcut-o eu. Știu că nu  ai putut să faci asta. Știu că ai vrut să fii soția perfectă  și mama  perfectă.  Ești o  mamă  minunată. Și știu că m-ai iubit. Știu că nu ai stat cu mine pentru ce am. Însă mi-aș fi dorit ca eu să fiu universul tău. Sper doar să mă ierți. Și crede-mă, as fi un cretin să îți spun că tu și Seb nu însemnați nimic pentru mine. Însă prefer ca el să rămână cu tine. Ai fost mai implicată în educația lui decât mine. Mi-aș dori să muncești mai puțin. Îți las câți bani ai nevoie. Te cunosc destul de bine să știu cât ai nevoie. Îți voi plăti și pensia alimentară. Îți las custodia, însă vreau să îl pot vedea. Vreau să îmi promiți că îți vei căuta pe cineva care să te accepte și să te iubească mai mult decât te-am iubit eu. Care să te accepte cu tot cu Seb. Și vreau să nu refuzi nimic. Fă-te bine și ai grijă de băiat. Are nevoie de tine.

      Am zâmbit scurt, privindu-i ochii înlăcrimați. Știam că regretă și știam că îi pasă. Nu aș putea accepta să am menajeră sau bucătăreasă, nu aș putea accepta banii săi, însă înainte de toate trebuia să mă gândesc la copilul de doar doi ani jumătate pe care l-am născut.

      —Domnul din fața ta este avocat. Toate condițiile pe care vreau sa le accepți sunt scrisese pe acest act de divorț, inclusiv ceea ce îți rămâne ție din acest divorț. Citește-l și te rog să-l semnezi.

      Am luat actul, studiindu-l exact. Am rămas cu el în mână, răsfoindu-l și citind fiecare paragraf cu mare atenție. După jumătate de oră, am luat pixul de pe masă, semnând actul. Avocatul a luat actul și pixul, iar privindu-mă, mi-a spus:

      —Procesul va fi pește doua zile.

***

      —Acum, doamnă Alvarez, de bunăvoie și nesilită de nimeni acceptați să divorțați de domnul Iustin Alvarez?

      —Da.

      —Atunci, căsnicia voastră se încheie aici. Vă declar divorțați.

        Imediat ce procesul a luat sfârșit, am ieșit din judecătorie. Mi-am simțit brațul tras de cineva, iar când m-am întors l-am observat pe Iustin care se ținea de mână cu o femeie frumușică, rotundă.

      —Shay, mulțumesc pentru tot. Ea este Maria, persoana despre care ți-am vorbit.

      —Încantată, i-am răspuns, forțând un zâmbet.

      —Văd că ești mai bine.

      —Mi-am luat niște zile libere. Am dormit în mare parte a timpului. A venit și mama pe la mine. A stat cu Seb.

      —Vezi? Nu mai munci. Nu ai nevoie.

      Ce-i drept avea dreptate. Prin "îți las câți bani ai nevoie" a vrut să spună "îți las jumătate din ce produc eu lunar și din toată averea mea actuală". Iar pensia alimentară lunară a copilului era de "doar" 25000 de dolari.

      —Apropo, dacă ai nevoie de ceva, tu sau Sebastian, sună-mă la orice ora. Voi răspunde. Am un pic de treabă. Trebuie să plec, însă ne mai auzim.

     —Eu îți mulțumesc pentru tot. Sper să ai o viață fericită în continuare. La revedere.

      —La revedere, Shay.

9 iunie 2018